Cumpana dintre ani este un bun prilej de a scoate la lumina termeni pretentiosi, imprumutati din management precum : retrospectiva, perspectiva, bilant, evaluare, plan, strategie, scopuri, obiective s.m.d. Sunt itemi care masoara (in) consecventa noastra, (in) eficienta si care arata desigur preocupare pentru dezvoltare personala. Un concept de care nu putem face abstractie si care ne garanteaza intr-un fel sau altul succesul. Conditia este sa stim unde vrem sa ajungem, sa fim organizati si consecventi cu ceea ce ne-am propus. Reusita poate fi decisa de amanunte nesemnificative, cum ar fi scrierea scopurilor si obiectivelor pe o foaie de hartie, si apoi atarnarea martorului tacut deasupra patului… Asa ca sa ne fie somnul lin si visul aproape. ( sic )
De ani buni, avem si noi in mica noastra antrepriza familiala acest moment de bilant si perspectiva. Initiatorul proiectului isi face temele constiincios, dupa reguli SMART, pe care ni le recomanda si noua, celor doi invatacei care se incapataneaza sa creada ca au memorie de elefant si ca stiu unde vor sa ajunga, fara martorii agasanti si moralizatori din proximitate…
Dar anu’ asta mi-am luat notite ca la carte, pentru ca vreau sa fie altfel. M-a convins de asta Andy Szekely intr-un filmulet pe care il recomand si altora cu toata inima. Din punctul meu de vedere tin mortis sa ajung unde mi-am propus. Daca altii pot, eu de ce n-as putea ? Chiar asa !
E o mica problema cu linkul, lipsesc doua puncte. In schimb filmuletul e foarte interesant. Si eu sunt de parere ca a pune scopurile pe hartie e un pas urias inainte.
Gata am remediat problema cu linkul. Merci Exoligu. Filmuletul este fff interesant si inspirational asa ca insist sa-l vedeti. N-aveti ce pierde, dimpotriva.
ceva care nu e deloc secret: cine te cunoaște, știe că tu chiar ai calități cu care poți să-ți atingi scopurile. iar dacă-ți mai și știi scopurile…
) prefer să râd și să împlinesc orice, dacă scopuri nu prea am sau nu prea le înțeleg care să fie…
la mine e o mare problemă cu scopurile, că nu prea mai știu care mai sunt… le cam amestec… ce-mi place cu ce pot… sau ce-mi place cu ce nu prea pot… ei, dacă la prima e un amalgam bun, la cea de-a doua e de plâns…
dar eu, cu sangvinismul meu pur (știu, nu există temperament pur!
oricum, tu ești chiar o tipă care poate; sunt sinceră – nu am întâlnit prea multe persoane pe care să le admir așa cum te admir pe tine.
deci… mobilizare extremă. și caută de vezi unde se ține întâlnirea anuală, summitul de lidership, acolo, la voi, că merită să îl prinzi și tu în fiecare an.
mai vorbim.
ps. vreau și eu tot ce ai în domeniu, că mai praf de dezorganizare ca mine nu e nimeni
Merci de complimentele … sincere da sa nu-mi spui mie ca tot ce ai realizat pana acum ( inclusiv cartile pe care le-ai scris ) s-a datorat hazardului!? Sau tu functionezi mai bine fructificand ocaziile? E o mare abilitate si asta. Felicitari!