In 1996 a plecat de acasa intr-o excursie in Israel. Programase sa stea 3 luni si a ramas aproape 8 ani. Ce a facut acolo printre straini fara drept de sedere din cauza ca nu avea sange de evreu? Munca Cenusaresei desigur. Numai ca ea era o printesa. Si asta se vedea cu ochiul liber. Nu doar ca alegea macul din nisip sau freca podeaua pana stralucea dar aducea in casele oamenilor buna dispozitie si antren.
Cu timpul oamenii au indragit-o si au recomandat-o si altora. Asa a cunoscut un redactor de la Ha’aretz care a gasit de cuviinta sa scrie un articol amplu despre straini ca ea. Apoi a cunoscut un dramaturg care o invita mereu la premierele teatrale si care folosea orice prilej sa o introduca in lumea buna, un indian putred de bogat care o invita la petrecerile din societate si in sfarsit un artist cu priza la public. Cel mai popular din tara. Si cum artistilor nu le lipsesc ideile, acesta a hotarat sa-i faca un film.
Zis si facut. Trei saptamani au durat filmarile. La munca, pe strada, la magazin, la coafor, pe malul marii dar si acasa, Mariana a devenit o mica vedeta. Cand totul a fost gata, artistul nostru pus pe fapte mari a batut la usa televiziunilor cu rezultatul. N-a durat mult si povestea a devenit publica, fiind difuzata la una dintre televiziunile israeliene. Suna interesant, nu? Povestea este reala si puteti vedea franturi urmarind linkul de aici.
Astazi este ziua ei de nastere. De aici, din departari ii transmit o imbratisare de sora si ii urez sanatate si succes in tot ce are de facut. Sa-i traiasca si puiul mic pe care il iubeste ca pe ochii din cap si partenerul, alaturi de care isi construieste viata asa cum a visat… LA MULTI ANI!
Multumesc draga sora. E interesanta abordarea cu Cenusareasa transformata in printesa… Ai uitat sa mentionezi in palmaresul meu emisiunea de la Radio.
Dincolo de toate acestea, poate cea mai mare realizare a mea de atunci, o reprezinta relatiile speciale pe care le am pana in ziua de astazi cu oamenii de acolo.
Mmmm…parca as citi versiunea moderna a Cenusaresei fratilor Grimm..
Vestea buna in cazul acesta consta in rolul printului care a transformat povestea, in pagini de viata concreta. E o bucurie sa traiesti in viata paminteana o astfel de experienta..si o multumire sa constati ca ai lasat ceva bun din tine atitor oameni..
Eeei…dar inca o veste buna: am si eu un Print care continua sa scrie file de poveste in cartea preferata: viata mea. Fara El, si istoria mea ar fi la fel de saraca ca a Cenusaresei…fara print!! Numele Lui? ..Emanuel..
Ai dreptate. Intr-un fel sau altul toti suntem printi si printese. Defectul nostru este ca ne uitam peste gard la altii cu haine mai colorate… Si eu am povestea mea pe care vreau sa o scriu impreuna cu El. Doamne-ajuta!
Un fragment dintr-o viata cu adevarat deosebita, momente speciale pe care nu oricine stie sa le valorifice si sa le transforme in ceva frumos si durabil. Mary stie cu adevarat sa investeasca in oameni si eu care am vazut locurile acelea de curand si am retrait impreuna cu ea amintirile lor, pot sa spun ca Mary are acest dar special. Chiar daca viata te trece uneori prin greutati, important este cum reusesti sa lupti, sa iesi la lumina si sa nu uiti ca oamenii de langa tine sunt cea mai pretioasa comoara. La Multi Ani, Mary!
Multumesc Mona.
🙂 🙂 La Multi Ani! ptr ea
mi-ar placea sa vad si eu franturile mentionate, dar nu functioneaza 😦
se poate sa ma ajuti cu un alt link unde sa il vizionez?
multumesc :*