Fericita lume noua incepe cu retelele sociale de pe Internet, dintre care regina este de departe, Facebook. Si eu am cont pe Facebook din 2009, desi la inceput am avut un soi de rezistenta la zecile de mesaje pe care le primeam prin e-mail de la prietenii mei conectati, care ma invitau cu insistenta sa intru in retea. N-am rezistat imboldului de a sta deoparte mult timp, din cateva motive : curiozitatea, conformismul (daca nu esti acolo, nu existi), dorinta de socializare, fie ea si virtuala, nevoia de comunicare si afiliere la un grup mare, etc. Nu regret ca am facut acest pas, numai ca, pe masura ce ma prindea microbul socializarii, am realizat cat de vulnerabila pot fi la intrusi. Revelatia s-a petrecut intr-o zi cand un prieten virtual pe care n-am avut placerea sa-l cunosc in lumea reala, (am dat accept si unor necunoscuti, pe baza prieteniilor comune si a credintei ca respectivii ma cunosc de la RVS sau Speranta tv.) mi-a spus ca stie totul despre mine. Sigur ca la inceput am zambit malitios, dupa care mi-a pierit si graiul, nu doar zambetul de pe buze. Amicul meu virtual nu glumea, de vreme ce stia unde am copilarit, ce porecla aveam in liceu, ce-mi place sa mananc, ce fac in timpul liber. Ba chiar nu s-a sfiint sa-si dea cu parerea despre ce fel de om sunt, ce temperament am sau cu ce probleme ma confrunt. Am avut pentru o clipa impresia ca m-am dat pe mana unui vrajitor care-mi citeste gandurile si care, urma sa termine lista victorios, cu meniul meu de dimineata.
Dupa ce mi-am revenit din uluiala, m-am intrebat unde gresisem ? Intuiam capcanele expunerii pe facebook, asa ca vulnerabilitatea mea nu se nastea din ignoranta. Mai mult, imi asumasem responsabilitatea asupra comentariilor, fotografiilor, articolelor de pe blog (unele scrise sub forma de jurnal) sau a recomandarilor facute. Prin urmare, nu am trecut la actiuni drastice de dezactivare a contului sau de epurare a listei de prieteni. In schimb, am incercat sa inteleg mai bine fenomenul Facebook, atat in aspectele sale pozitive cat si in capcanele pe care le intinde naivilor.
Se spune despre Facebook ca este cel mai mare caz de spionaj din istoria omenirii, un Big Brother ai carui ochi indiscreti sunt fixati pe gaura cheii 24 h din 24, un soi de exhibitionism care invadeaza si influenteaza viata privata, familiala si sociala a omului post modern. Un miracol dar si un blestem, care a cuprins lumea intr-o retea uriasa, in doar 7 ani de istorie.
Totul a inceput in 2004 intr-o camera de camin, in campusul Universitatii Harvard. Mark Zuckerberg, un tanar inteligent si autist (dupa unii critici sau invidiosi), frustrat ca nu avea acces la grupurile elitiste din campus, a pus la punct o retea de socializare cu circuit inchis care-i permitea accesul virtual in cercurile la care ravnea. Proiectul a avut un succes neasteptat, asa ca in perioada urmatoare s-au facut campanii de promovare a retelei in liceele si universitatile din SUA si Canada. In 2009, compania Zynga a creat si lansat pe Facebook, jocul Farmville, care a atras peste 80 milioane de fani, adica 1% din populatia Planetei. Cumparand obiecte virtuale cu bani reali, utilizatorii au umplut buzunarele celor de la Zynga dar si angajatilor Facebook cu milioane de dolari. Acesta este si momentul de apogeu al retelei care la inceputul anului 2011 avea deja 500 milioane de utilizatori activi. In prezent Facebook este pe primul loc in topul site-urilor de socializare, diputandu-si pozitia cu motorul de cautare, Google.
Dar cu ce a reusit Facebook sa farmece atata lume ? Mai intai cu promisiunea integrarii in lumea noua, fara bani si fara restrictii. Sintagma It’s free, and always will be a cucerit mapamondul, speculand nevoia umana de comunicare si afiliere la grupuri, diferita de izolare si alienare, pericole iminente ale post-modernismului. Cu un singur clik te integrezi in grupul dorit, avand posibilitatea sa devii important prin contributiile tale la diferite dezbateri sau propunand anumite subiecte de interes general.
Apoi cu ajutorul Facebook iti regasesti prieteni vechi, afli noutati din viata cunoscutilor, te actualizezi in materie de moda, muzica, filme, etc. Pe Facebook primesti urari verbale, muzicale sau de alta natura cu prilejul aniversarii zilei de nastere (de curand am implinit un numar de ani si am fost placut surprinsa de multimea urarilor primite. Faptul ca zeci de oameni s-au gandit pentru o clipa la mine, m-a recompensat simbolic si mi-a oferit un cadou virtual, imposibil de primit in viata reala). Pe facebook poti face si cumparaturi, deoarece reteaua este invadata de publicitate si oferte comerciale irezistibile. Vei cumpara desigur un produs care este apreciat de prieteni (primeaza argumentul multimii), fara sa mai pierzi timp cu analiza rationala riguroasa. Tot aici faci publicitate propriilor produse , iti promovezi ideile, valorile, credintele…Si peste toate acestea, comunici, orice, oricum, oricat. Fara restrictii, fara prejudecati, fara inhibitii (atentie totusi, unii au ajuns pe mana politiei pentru ca s-au exprimat prea liber).
Dincolo de aspectele pozitive, stau la panda si destule capcane. Invazia in viata privata ar fi prima dintre ele. Cu un simplu clik oferim Facebook, dreptul de proprietate asupra informatiilor personale. Acestea nu sunt sterse nici macar in momentul mortii utilizatorului. Motivul invocat este acela ca prietenii isi pot exprima post-mortem sentimentele de condescendenta pentru persoana disparuta, mult timp dupa ce aceasta a trecut in nefiinta. Unii utilizatori ai retelei, au reactionat la aceasta politica intruziva prin dezactivarea conturilor.
Este bine de stiut ca informatiile si imaginile culese facil de pe Facebook sunt speculate uneori de hoti, rapitori, perversi, psihopati, teroristi, etc (facebook a avut si are un rol important in revolutiile din tarile arabe) care isi pun la cale activitatile ilicite mult mai usor. Se cunoaste in acest sens cazul tanarului mexican Alejandro Marti, care a fost ucis de rapitorii sai, ajutati cu precadere de reteaua de socializare Facebook, pe care tanarul era deosebit de activ.
Dar chiar daca nu ajunge pe maini criminale, informatia poate servi potentialilor angajatori, care, fie te pot exclude din start de pe lista eligibililor pentru ca nu esti prezent pe internet (in opinia acestora, o persoana care nu este prezenta in spatiul virtual, nu exista), fie au surpriza sa afle ce gandesti despre respectiva afacere, citind postarea la zi de pe blogul personal. In presa romaneasca a aparut cazul unei tinere care, dupa ce primise acceptul de angajare din partea unei companii importante si fara sa-i pese de e-reputatie, a gasit de cuviinta sa scrie pe blog despre aceasta. Numai ca ceea ce a scris a displacut profund directorului de resurse umane de la respectiva companie care, cateva ore mai tarziu a invitat-o in birou, spunandu-i ca s-a razgandit in ceea ce o priveste, avertizand-o totodata sa aiba grija ce scrie pe blog si ce vorbeste cu prietenii pe facebook.
Cei care au cont pe Facebook stiu ca reteaua provoaca dependenta. Studiile facute de cercetatori au aratat ca un procent de peste 50 % dintre utilizatorii activi, isi acceseaza contul, imediat dupa ce s-au trezit din somn si petrec ore bune pe FB, deseori pana tarziu in noapte. Sa renunti la facebook, este ca si cum ai vrea sa renunti la fumat, recunosc acestia.
Facebook, oricat de minunat ar fi, nu ar trebui sa inlocuiasca relatiile sociale si comunicarea face to face. Si totusi se intampla, deoarece peste jumatate din membrii Facebook, afirma ca socializeaza mai mult in lumea virtuala decat in viata reala.
Un alt studiu, facut in SUA face responsabil Facebook de rata divorturilor, concluzionand ca unul din cinci divorturi au drept cauza, in America, Facebook. Exagerat sau nu, studiul indica pericolul asupra familiei pe care il reprezinta reteaua, concretizat in timp irosit cu prieteni virtuali, intalniri sau reintalniri romantice, iluzia unui nou inceput, etc.
Sigur ca implicatiile mega-fenomenului Facebook sunt multiple si greu de contabilizat la momentul actual. Am expus cateva, din nevoia de clarificare si pozitionare fata de fascinanta lume noua care, m-a vrajit si pe mine la un moment dat, cu promisiuni gratificante. In spatele acestora sunt insa si neajunsuri, de care trebuie sa fim constienti si sa actionam in consecinta. Asadar, bun venit in lumea noua dar atentie la capcane !
Foarte adevarat.
Placut articol, documentat bine. O singura remarca: cred ca ai vrut sa spui aniversare si nu comemorare, nu? 🙂
E dificil de estimat potentialul pozitiv sau negativ al instrumentului de care vorbeai pentru ca, pana la urma e un instrument, de care ne servim pentru atingerea anumitor scopuri… Ma gandeam la un cutit, spre exemplu: poate fi folosit in scop rau, urat, sau poate fi folosit pentru prepararea hranei, un scop frumos si super-casnic. Eu cred ca problemele astea existentiale de genul celei pe care ai enuntat-o in articol si le pun oamenii care constientizeaza ca traiesc, sunt atenti la detaliile care pot schimba destine, pot aduce frumos in suflet sau amaraciune, deopotriva. Gandirea este tipica omului autodidact, care a invatat in timp ceea ce trebuie pretuit si ce trebuie detestat.
Cu stima, Orhan. Orhan Ilknur
Nu atat Facebook e problema, cat dorinta din ce in ce mai prezenta de a povesti viata in direct, cu detalii ce ar fi normal sa ramana personale.
In acelasi timp exista si reversul. Ascunderea in spatele unor pseudonime, insotita de manifestari agresive, lipsite de vreo inhibitie, la adapostul anonimatului.
Pe niciuna dintre cele doua nu le-as recomanda. Calea de mijloc, pe net sau în viaţa reală, este cel mai greu de obţinut. Şi eu cred că este cea corectă.
🙂
ce n-a reusit KGB-ul, SRI-ul… a reusit un pusti, si culmea e ca oamenii o fac ei insisi, isi pun la dispozitie totul, „de buna voie si nelsilit de nimeni … accesezi Facebook si juri ca ii vei sluji si la bine la rau”? … :)) ;
fetele si baietii vor sa impresioneze si sa fie admirati, dorinta excesiva si maladiva de a fi si ei/ele apreciate ;
dar, si ce n-a reusit nicio biserica (indiferent de religie) a reusit pustiul 🙂 aceea de a uni oamenii intre ei, de a se cunoaste, socializa (gratis, la orice ora, oriunde) fara a-si face cunoscuta identitatea;
mi se pare tare ideea cu fostii colegi de scoala….. toti ne uitam sa vedem ce/ce-a mai facut „x”-a, „y”-a (mai ales pe cele care am avut „pica” 🙂 )
dar, si fetele….. daca ar citi macar unul din autorii din care dau citate non-stop… :)) ar fi o treaba buna, dar, o fac doar ca sa fie „supra/mega/giga/tera” apreciate…
dupa mine FB-ul ar trebui sa fie o simpla „unealta” si nu un scop in viata, (ca Internetul, TV-ul, telefonul….etc)
eu oricum aveam impresie excelentă despre articolele tale, dar cu acesta m-ai foarte cucerit.
eu am o experiență amuzantă cu fb, pentru că mi l-a creat cineva, iar sutele de cereri care m-au asaltat deși eu nu intram pe fb, m-au determinat în cele din urmă să dau accept, mi-era rușine de prietenii de peste hotare care ziceau că vor să vorbim și eu îi țineam la ușă…
dar eu, care nu pot să afișez nici pe biroul personal o poză cu mine (bine, recunosc, una am pus pentru ca să se știe al cui e 🙂 ), cum aș putea să pun în neant poze cu mine…
dar nu tuturor le ajunge propria persoană sau a celor din jur… 🙂
Pai nu e musai sa pui fotografii cu tine, poti afisa peisaje sau poti ignora cu totul spatiul pentru albume. FB e bun daca stii cum sa-l folosesti, daca nu, poate dauna grav e-reputatiei.