Am ajuns à l’heure cu ceva emotii risipite iute de vocea unuia dintre titulari, profu’ de geografie. Si je n’ai pas vous appelé, pas des problemes. Tiberiu a réussi tous les examens. Félicitation et bonne chance pour l’avenir!
Zilele acestea se incheie anul scolar si ca de fiecare data, emotiile cresc pe masura ce se apropie momentul aflarii rezultatelor la examenele finale. Ritualul incepe bien sur cu stresul pregatirii. Parintii stau cu ochii pe odraslele lor, tintuite intre patru pereti cu privirea scrutatoare prin carti, elevii invata (sau se prefac ca invata, dupa caz), transpira in ziua X, Y si Z dupa care isi fac socotelile, in functie de prestatie si asteptari. Multi rateaza examenele la doua sau mai multe materii, ceea ce inseamna ca vor ramane repetenti. Dublajul e sport national in Belgia, uneori in proportie de 70% din efectivul unei clase. Nu exista nicio reevaluare, nicio concesie, nicio scuza pentru esec. Eventual regrete si promisiuni de mai bine pentru la anul.
N-am inteles nici pana acum de ce atat de multi elevi plang in ultima zi de scoala (uneori plang doar parintii). Copilu’ meu, elev in quatrième secondaire spune ca reusita nu e usoara si ca transpira abundent ca sa aiba acquis la toate obiectele (saracu’ de el). Sa inteleg ca cei care rateaza examenele sunt mai putin dotati sau lenesi, intreb ? Nu stie sa-mi raspunda la intrebare dar aflu totusi ca unii ghinionisti sunt populari si smecheri, se pricep la fotbal, stiu sa danseze, sa cante si sa flirteze, sa-si tina toujours castile urlatoare in urechi, sa-si plaseze sapca in unghi ascutit pe cap, sa butoneze cu mare viteza smartphone-ul, etc. Deh, fiecare cu darul lui…
Si apropo de dar. Aici am scapat de grija atentiei de orice fel, cvasiprezenta in scolile din Romania. Platesc 70 E la inceputul anului pentru diferite materiale didactice si nu mai contribui cu niciun sfant la nimic pe tot parcursul anului scolar. Am fost uimita sa vad ca nici florile nu sunt agreate aici. Nu tu garoafa, nu tu lalea, trandafirel sau ghiocel brumarel. Rien la inceput de drum, rien de 8 martie (ziua miscarii feministe aici), nicio crenguta sau copacel la final, sub niciun motiv. Mie mi s-a parut ciudata aceasta lipsa de consideratie si am insistat in primul an sa mentinem traditia romaneasca. N-am avut cu cine, fiu-meu a ramas inflexibil si contopit in marea masa de nerecunoascatori.
Si totusi anul asta l-am convins sa facem o exceptie. Le-am cumparat titularilor de an, doi profesori tineri si draguti, cate o cutie de bomboane (super ciocolata). Apoi m-am gandit sa le transmitem acestor simpatici ca la Roumanie est un beau pays, oferindu-le un atlas cu poze din eterna si fascinanta noastra patrie. Au fost
incantati, chiar miscati de gestul elevului roman, care-si anunta in acest fel transferul la alta scoala… (poftim politete)
Dar pana la emotiile anului urmator, succesul copilului trebuie si el rasplatit cu certaines choses précieuses. Alors, félicitation Tiberiu et belle vacance!
Lasă un comentariu