Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘dependenta’

De curand Raul mi-a cerut parerea in privinta unei situatii de care este foarte preocupat. Sora lui mai mare este, de ani buni, fumatoare inraita iar el vrea s-o salveze din ghearele acestui viciu. Cu toate eforturile depuse pana acum, rezultatul se lasa asteptat.

Raspunsul meu la aceasta problema a fost aproape de neacceptat pentru Raul. I-am spus din start sa o lase pe sora lui in pace. Sa lepede haina de salvator si sa o asculte mai intai cu inima. Sa o inteleaga si sa-i respecte deciziile. Iata argumentele mele :

  • singurul responsabil de faptele, gandurile si comportamentul unui adult este el insusi
  • unica modalitate de a face schimbari in propria viata, este sa avem noi insine dorinta, initiativa si vointa necesare acestui demers.
  • nimeni nu va fi motivat sa faca schimbari daca cineva din afara ii repeta la nesfarsit cat de rau, neinspirat sau robit de vicii este.
  • daca vrem sa influentam pe cineva intr-o directie sanatoasa, va trebui sa intelegem nevoile sale reale, care de cele mai multe ori nu sunt acelea pe care le vedem noi, oricat de bine intentionati am fi. Cea mai mare provocare este sa-l asculti pe celalalt, sa intelegi scenariul sau de viata, sa surprinzi ‘realitatea’ sa. Apoi sa incerci sa identifici solutii adecvate acestei realitati percepute, daca ti se cere asta cu subiect si predicat. Orice binefacere facuta cu forta, poate avea efecte contrare.
  • Din perspectiva sistemica, viciile nu se explica prin cauzalitatea lor liniara. Ar fi simplu sa spunem ca fenomenul A (fumatul in cazul nostru) cauzeaza fenomenul B (deteriorarea sanatatii). In realitate aveam de-a face aici cu o cauzalitate circulara in care A si B sunt atat cauza cat si efect. Deci fumatul imbolnaveste dar starea de boala (fie ea si emotionala) poate cauza dorinta de fumat (privita ca o recompensa pentru o suferinta launtrica). A si B se influenteaza reciproc si creeaza in timp niste tipare homeostazice care mentin persoana in echilibru, desi acest echilibru este fragil sau chiar distructiv pe termen lung. Intrebarea care se pune este : cum poate un om sa se schimbe si totusi sa ramana el insusi? (in echilibru)
  • atunci cand vrei ii sa iei ceva unui om (inclusiv dreptul la o placere), trebuie sa pui altceva in loc. Aici trebuie sa fac cateva precizari. De regula, un obicei daunator are in spate emotii negative : tristete, furie, neputinta, teama, stres, neliniste, asteptare, etc. Cand aceste emotii dau navala la suprafata, omul incearca sa le impinga inapoi cumva, sa le reprime. Unii reusesc sa le faca fata adecvat, fara sa apeleze la surogate, altii insa cad prada unor solutii ieftine precum alcoolul, tutunul, mancarea multa sau prea putina, drogurile, etc. In afara acestor ‘ajutoare’ ar claca la modul propriu. Iata de fapt miza acestei rezistente la schimbare. Si iata de ce spunem in cazuri extreme : X nu are vointa sau, si mai trist, nu mai are nicio sansa !

Raul n-a fost multumit cu raspunsul meu asa ca a avansat o solutie mai putin intruziva. Bine, n-o s-o mai bat la cap pe sora mea cu asta dar o sa-i citesc din cartea pe care am procurat-o de curand, despre efectele nocive ale fumatului. Crezi ca nu cunoaste riscurile la care se expune, l-am intrebat. Ba da, dar vreau s-o ajut totusi, mi-a raspuns.

 Un caz fericit

Mirela mi-a povestit cum a renuntat la tigari. Ajunsese sa fumeze 2-3 pachete pe zi, desi era constienta de riscuri. Isi spunea mereu ca va renunta intr-o zi dar decizia era amanata mereu pentru alta data. Pana cand bunica pe care o iubea foarte tare s-a imbolnavit. Acela a fost momentul in care Mirela a facut un troc cu Dumnezeu.  Doamne, a zis ea, daca Tu o vindeci pe bunica mea, eu nu voi mai pune tigara in gura incepand de astazi. Si asa a fost. Bunica s-a insanatosit iar ea a renuntat la viciu. Ce m-a impresionat pe mine in acest caz, nu are de-a face cu vointa sau puterea ei de a se salva ci cu motivatia din spate. Iubirea m-a ajutat sa las in urma viciul, mi-a spus. Deci nu cicaleala, nu efort, nu lectii sau grupuri de sprijin. O simpla emotie care i-a inundat fiinta…

Solutia la problema Mirelei nu are de-a face cu mistica, nici cu miracolele. Adevarul simplu este ca oamenilor dependenti de vicii le lipseste iubirea : de sine, de ceilalti dar mai ales iubirea altora. Simtindu-se neiubiti ei aleg infratirea cu viciul. Obtin in schimb cateva momente de placere, o iluzie a relaxarii, o scurta visare apoi din nou golul din suflet. Si ciclul se reia de fiecare data acelasi.

In mod normal, oamenilor nu le place sa fumeze sau sa bea dar o data ce o fac, instinctiv se gandesc la urmatoarea tigara sau la urmatorul pahar. Pentru ei este greu sa vindece golul dinauntru cu un sfat sau cu o carte. Ei au nevoie de un OM…

 

 

 

 

 

Read Full Post »

SOLDES!!! Acesta este cuvantul de ordine in luna ianuarie, cand magazinele din Occident au reduceri de preturi. Nici Belgia nu face exceptie asa ca m-am pomenit si eu prinsa in latul vanzatorilor de iluzii. Odata ajunsa la destinatie (magazinele de pe Rue Neuve bien sur) am inceput slalomul printre clienti, angajati, raioane, rafturi, umerase, landouri, cutii, tarabe, artisti ambulanti, s.m.d. Un balamuc in toata regula din care m-am ales cu rabdarea pusa la incercare, cu dureri de cap (de la muzica din difuzoare si plansetele copiilor traumatizati de asteptare) si desigur, cu mai putini bani in buzunar. N-am cumparat ce planuisem, in schimb m-am ales cu niscaiva chilipiruri, de care nu aveam neaparata nevoie dar pe care le-am achizitionat pentru ca erau ieftine.

Cam asta e filosofia reducerilor. Comerciantii ofera ce nu se vinde in cursul anului sau marfa ramasa iar consumatorii cumpara ce li se vara sub nas, indiferent daca au sau nu nevoie de respectivele produse. Se creeaza astfel impresia ca toata lumea e multumita cand, de fapt doar comerciantii castiga. Conform statisticilor, multe produse achizitionate in sezonul de reduceri nu vor fi folosite niciodata. Atunci de ce le cumparam?

Un raspuns deloc simplist ne aduce fata in fata cu dependenta de cumparaturi care in limbaj de specialitate se numeste oniomanie (din gr. one- cumparatura si manie – nebunie) Este una din bolile emblematice ale modernitatii, explica profesorul Maurizio Brasini, psihoterapeut la Universitatea din Aquila. Acesta sustine ca impulsul de a achizitiona bunuri nu e cauza problemei ci o consecinta a unei probleme personale. Este ca si cum cei bolnavi ar putea experimenta nevoia de a construi o individualitate prin obiecte, pe care le considera o expresie a lucrurilor pozitive si a succesului. In plus, cand traiesti intr-o societate axata pe consum care pune accent pe materialism si detinerea a cat mai multe bunuri, dependenta se poate adanci. Persoanele cu un respect de sine scazut sunt si mai vulnerabile.

Desi pana recent boala cumparaturilor obsesive era atribuita exclusiv femeilor, statistici recente au aratat ca atat femeile cat si barbatii sunt atinsi de aceasta maladie. Conform unui studiu de ultima ora, dintr-un esantion de 2.513 adulti americani, reprezentativ la nivel national, 6% dintre femei si 5,5% dintre barbati sufereau de dependenta de shopping. Lorrin Koran, profesor emerit de psihiatrie si de stiinte comportamentale la Universitatea Stanford considera cumparaturile obsesive o adevarata boala psihica ce determina pierderea prietenilor, izolarea de familie si acumularea de datorii. Foarte multi americani dependenti de cumparaturi au sfarsit prin divort sau chiar sinucidere. Studiile demonstreaza ca in general cei atinsi de oniomanie sunt tineri si cu venituri relativ mici.

Semnele care indica prezenta dependentei de cumparaturi includ incapacitatea de a te opri sa cheltuiesti, tendinta de a ascunde de familie nivelul cumparaturilor si de a minti in legatura cu shopping-ul. Daca te afli in aceasta situatie sau cunosti pe cineva care sufera de aceasta afectiune, expertii de la US News au cateva sfaturi:

Nu judeca. Oamenilor nu le place sa le spui ca au pierdut controlul si pot fi jenati de nivelul datoriilor pe care le au spune Jon Grant, profesor asociat de psihiatrie la University of Minnesota.

Ofera ajutor. Grant sustine ca un membru al familiei dornic sa preia problemele financiare ale unei persoane care se lupta cu dependenta de cumparaturi ar putea fi o solutie viabila de insanatosire.

Cumparaturile de sarbatori trebuie discutate in avans. In loc sa cheltuiasca bani buni pe cadouri costisitoare, familia si prietenii se pot pune de acord in avans sa faca schimb de servicii sau favoruri (un pic de curatenie, o reparatie mica etc). Dupa Anul Nou cand oamenii realizeaza cat de mult au cheltuit, este un fel de mahmureala. Anul acesta putem sa ne hotaram din timp sa avem sarbatori diferite sustine Terrence Shulman, fondator al Shulman Center for Compulsive Theft and Spending.

Ia in considerare terapia. Grant sustine ca terapia cognitiva comportamentala care-i incurajeaza pe oameni sa-si inteleaga actiunile si consecintele lor pe termen lung este de mare ajutor. Tratamentul poate dura intre 6 luni si 1 an. April Benson, psiholog din Manhattan si autoarea volumului „I Shop Therefore I Am: Compulsive Buying and the Search for Self”, a vazut în sedintele de consiliere cat de distructiva este oniomania. O pacienta de-a mea a fost concediata pentru ca la serviciu statea pe internet toata ziua si facea cumparaturi. Alti oameni ajung sa-si neglijeze copiii, multe dintre casnicii se destrama…

Descopera oameni si activitati noi. Prieteni noi si o viata activa ajuta atunci cand vrei sa te rupi de orice dependenta, inclusiv cea de cumparaturi.

P.S. Pe tema dependentei de cumparaturi, autoarea Sophie Kinsella (pseudonimul lui Madeleine Wickham) a scris nu mai putin de 6 volume cunoscute sub numele de „The Shopaholic Series”. În 2009 a aparut si filmul „Ma dau în vânt dupa cumparaturi” (Confessions of a Shopaholic), ecranizarea primului roman al seriei. Recomand si filmul „Deavolul se imbraca de la Prada” (The Devil Wears Prada) in regia lui David Frankel.

Read Full Post »

Fericita lume noua incepe cu retelele sociale de pe Internet, dintre care regina este de departe, Facebook.  Si eu am cont pe Facebook din 2009, desi la inceput am avut un soi de rezistenta la zecile de mesaje pe care le primeam prin e-mail de la prietenii mei conectati, care ma invitau cu insistenta sa intru in retea. N-am rezistat imboldului de a sta deoparte  mult timp, din cateva motive : curiozitatea, conformismul (daca nu esti acolo, nu existi), dorinta de socializare, fie ea si virtuala, nevoia de comunicare si afiliere la un grup mare, etc. Nu regret ca am facut acest pas, numai ca, pe masura ce ma prindea microbul socializarii, am realizat cat de vulnerabila pot fi la intrusi. Revelatia s-a petrecut intr-o zi cand un prieten virtual pe care n-am avut placerea sa-l cunosc in lumea reala, (am dat accept si unor  necunoscuti, pe baza prieteniilor comune si a credintei ca respectivii ma cunosc de la RVS sau Speranta tv.) mi-a spus ca stie totul despre mine. Sigur ca la inceput am zambit malitios, dupa care mi-a pierit si graiul, nu doar zambetul de pe buze. Amicul meu virtual nu glumea, de vreme ce stia unde am copilarit, ce porecla aveam in liceu, ce-mi place sa mananc, ce fac in timpul liber. Ba chiar nu s-a sfiint sa-si dea cu parerea despre ce fel de om sunt, ce temperament am sau cu ce probleme ma confrunt. Am avut pentru o clipa impresia ca m-am dat pe mana unui vrajitor care-mi citeste  gandurile si care, urma sa termine  lista victorios, cu meniul meu de dimineata.

Dupa ce mi-am revenit din uluiala, m-am intrebat unde gresisem ? Intuiam capcanele expunerii pe facebook, asa ca vulnerabilitatea mea nu se nastea din ignoranta. Mai mult, imi asumasem responsabilitatea asupra comentariilor, fotografiilor, articolelor de pe blog (unele scrise sub forma de jurnal) sau a recomandarilor facute. Prin urmare, nu am trecut la actiuni drastice de dezactivare a contului sau de epurare a listei de prieteni. In schimb, am incercat sa inteleg mai bine fenomenul Facebook, atat in aspectele sale pozitive cat si in capcanele pe care le intinde naivilor.

Se spune despre Facebook ca este cel mai mare caz de spionaj din istoria omenirii, un Big Brother ai carui ochi indiscreti sunt fixati pe gaura cheii 24 h din 24, un soi de exhibitionism care invadeaza si influenteaza viata privata, familiala si sociala a omului post modern. Un miracol dar si un blestem, care a cuprins lumea intr-o retea uriasa, in doar 7 ani de istorie.

Totul a inceput in 2004 intr-o camera de camin, in campusul Universitatii  Harvard. Mark Zuckerberg, un tanar inteligent si autist (dupa unii critici sau invidiosi), frustrat ca nu avea acces la grupurile elitiste din campus, a pus la punct o retea de socializare cu circuit inchis care-i permitea accesul virtual in cercurile la care ravnea. Proiectul a avut un succes neasteptat, asa ca in perioada urmatoare s-au facut campanii de promovare a retelei in liceele si universitatile din SUA si Canada. In 2009, compania Zynga a creat si lansat pe Facebook,  jocul Farmville, care a atras peste 80 milioane de fani, adica 1% din populatia Planetei. Cumparand obiecte virtuale cu bani reali, utilizatorii au umplut buzunarele celor de la Zynga dar si angajatilor Facebook cu milioane de dolari. Acesta este si momentul de apogeu al retelei care la inceputul anului 2011 avea deja 500 milioane de utilizatori activi. In prezent Facebook este pe primul loc in topul site-urilor de socializare, diputandu-si pozitia cu motorul de cautare, Google.

Dar cu ce a reusit Facebook sa farmece atata lume ? Mai intai cu promisiunea integrarii in lumea noua, fara bani si fara restrictii. Sintagma It’s free, and always will be a cucerit mapamondul, speculand nevoia umana de comunicare si afiliere la grupuri, diferita de izolare si alienare, pericole iminente ale post-modernismului. Cu un singur clik te integrezi in grupul dorit, avand posibilitatea sa devii important prin contributiile tale la diferite dezbateri sau propunand anumite subiecte de interes general.

Apoi cu ajutorul Facebook iti regasesti prieteni vechi, afli noutati din viata cunoscutilor, te actualizezi in materie de moda, muzica, filme, etc. Pe Facebook primesti urari verbale, muzicale sau de alta natura cu prilejul aniversarii zilei de nastere  (de curand am implinit un numar de ani si am fost placut surprinsa de multimea urarilor primite. Faptul ca zeci de oameni s-au gandit pentru o clipa la mine, m-a recompensat simbolic si mi-a oferit un cadou virtual, imposibil de primit in viata reala). Pe facebook  poti face si cumparaturi, deoarece reteaua este invadata de publicitate si oferte comerciale irezistibile. Vei cumpara desigur un produs care este apreciat de  prieteni (primeaza argumentul multimii), fara sa mai pierzi timp cu analiza rationala riguroasa. Tot aici faci publicitate propriilor produse , iti promovezi ideile, valorile, credintele…Si peste toate acestea, comunici, orice, oricum, oricat. Fara restrictii, fara prejudecati, fara inhibitii (atentie totusi, unii au ajuns pe mana politiei pentru ca s-au exprimat prea liber).

Dincolo de aspectele pozitive, stau la panda si destule capcane. Invazia in viata privata ar fi prima dintre ele. Cu un simplu clik oferim Facebook, dreptul de proprietate asupra informatiilor personale. Acestea nu sunt sterse nici macar in momentul mortii utilizatorului. Motivul invocat este acela ca prietenii isi pot exprima post-mortem sentimentele de condescendenta pentru persoana disparuta, mult timp dupa ce aceasta a trecut in nefiinta. Unii utilizatori ai retelei, au reactionat la aceasta politica intruziva prin dezactivarea conturilor.

Este bine de stiut ca informatiile si imaginile culese facil de pe Facebook sunt speculate uneori de hoti, rapitori, perversi, psihopati, teroristi, etc (facebook a avut si are un rol important in revolutiile din tarile arabe) care isi pun la cale activitatile ilicite mult mai usor. Se cunoaste in acest sens cazul tanarului mexican Alejandro Marti, care a fost ucis de rapitorii sai, ajutati cu precadere de reteaua de socializare Facebook, pe care tanarul era deosebit de activ.

Dar chiar daca nu ajunge pe maini criminale, informatia poate servi potentialilor angajatori, care, fie te pot exclude din start de pe lista eligibililor pentru ca nu esti prezent pe internet (in opinia acestora, o persoana care nu este prezenta in spatiul virtual, nu exista), fie au surpriza sa afle ce gandesti despre respectiva afacere, citind postarea la zi de pe blogul personal. In presa romaneasca a aparut cazul unei tinere care, dupa ce primise acceptul de angajare din partea unei companii importante si fara sa-i pese de e-reputatie, a gasit de cuviinta sa scrie pe blog despre aceasta. Numai ca ceea ce a scris a displacut profund directorului de resurse umane de la respectiva companie care, cateva ore mai tarziu a invitat-o in birou, spunandu-i ca s-a razgandit in ceea ce o priveste, avertizand-o totodata sa aiba grija ce scrie pe blog si ce vorbeste cu prietenii pe facebook.

Cei care au cont pe Facebook stiu ca reteaua provoaca dependenta. Studiile facute de cercetatori au aratat  ca un procent de peste 50 % dintre utilizatorii activi, isi acceseaza contul, imediat dupa ce s-au trezit din somn si petrec ore bune pe FB, deseori pana tarziu in noapte. Sa renunti la facebook, este ca si cum ai vrea sa renunti la fumat, recunosc acestia.

Facebook, oricat de minunat ar fi, nu ar trebui sa inlocuiasca relatiile sociale si comunicarea face to face. Si totusi se intampla, deoarece peste jumatate din membrii Facebook, afirma ca socializeaza mai mult in lumea virtuala decat in viata reala.

Un alt studiu, facut in SUA face responsabil Facebook de rata divorturilor, concluzionand ca unul din cinci divorturi au drept cauza, in America, Facebook. Exagerat sau nu, studiul indica pericolul asupra familiei pe care il reprezinta reteaua, concretizat in timp irosit cu prieteni virtuali, intalniri sau reintalniri romantice, iluzia unui nou inceput, etc.

Sigur ca implicatiile mega-fenomenului Facebook sunt multiple si greu de contabilizat la momentul actual. Am expus cateva, din nevoia de clarificare si pozitionare fata de fascinanta lume noua care, m-a vrajit si pe mine la un moment dat, cu promisiuni gratificante. In spatele acestora sunt insa si neajunsuri, de care trebuie sa fim constienti si sa actionam in consecinta.  Asadar, bun venit in lumea noua dar atentie la capcane !

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat: