In 1996 a plecat de acasa intr-o excursie in Israel. Programase sa stea 3 luni si a ramas aproape 8 ani. Ce a facut acolo printre straini fara drept de sedere din cauza ca nu avea sange de evreu? Munca Cenusaresei desigur. Numai ca ea era o printesa. Si asta se vedea cu ochiul liber. Nu doar ca alegea macul din nisip sau freca podeaua pana stralucea dar aducea in casele oamenilor buna dispozitie si antren.
Cu timpul oamenii au indragit-o si au recomandat-o si altora. Asa a cunoscut un redactor de la Ha’aretz care a gasit de cuviinta sa scrie un articol amplu despre straini ca ea. Apoi a cunoscut un dramaturg care o invita mereu la premierele teatrale si care folosea orice prilej sa o introduca in lumea buna, un indian putred de bogat care o invita la petrecerile din societate si in sfarsit un artist cu priza la public. Cel mai popular din tara. Si cum artistilor nu le lipsesc ideile, acesta a hotarat sa-i faca un film.
Zis si facut. Trei saptamani au durat filmarile. La munca, pe strada, la magazin, la coafor, pe malul marii dar si acasa, Mariana a devenit o mica vedeta. Cand totul a fost gata, artistul nostru pus pe fapte mari a batut la usa televiziunilor cu rezultatul. N-a durat mult si povestea a devenit publica, fiind difuzata la una dintre televiziunile israeliene. Suna interesant, nu? Povestea este reala si puteti vedea franturi urmarind linkul de aici.
Astazi este ziua ei de nastere. De aici, din departari ii transmit o imbratisare de sora si ii urez sanatate si succes in tot ce are de facut. Sa-i traiasca si puiul mic pe care il iubeste ca pe ochii din cap si partenerul, alaturi de care isi construieste viata asa cum a visat… LA MULTI ANI!
Nimic nou sub soare 