Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘profesori’

curatenie_rapida_7_sfaturi_esentiale

Studentii unui colegiu din Statele Unite vor tine minte toata viata testul pe care l-au primit la sfarsitul primului an de studiu, de la unul dintre profesorii lor. Intrebarea de final suna destul de ciudat: care este numele femeii de serviciu din scoala? Studentii au crezut ca este o intrebare facultativa, poate o capcana si s-au grabit sa-l intrebe pe profesor daca raspunsul avea sa conteze in vreun fel. Sigur ca da, cine stie numele femeii va primi 5 puncte, care se adauga la nota de final.

Rostul acestei intrebari extra-curiculare este usor de intuit. Profesorul a vrut sa le dea studentilor sai o lectie pretioasa de viata, spunandu-le in acest fel ca fiecare om este important si ca oricine merita atentia, recunosterea si respectul lor.

Am mai citit istorioara asta in trecut dar acum, cand am dat din nou peste ea intr-una din cartile lui John Maxwell, a fost diferit. M-am gandit la oamenii care, dupa standardele noastre au ocupatii neinsemnate: femei de serviciu, gunoieri, portari, lustruitori de pantofi, vanzatori de ziare, bilete, suveniruri, mancare, s.m.d. Nu cumva ii privim (sau nici macar nu-i privim) ca pe niste roboti, care trebuie sa ne serveasca repede, frumos si atent, pe noi astia care facem munci mai importante? Nu cumva credem ca ni se cuvin amabilitatea, serviabilitatea si rabdarea lor, uitand sa fim la randul nostru amabili, intelegatori si recunoscatori celor care ne fac diverse servicii, fie ele si contra-cost?

Nu stiu daca e din cauza zilelor magice pe care le parcurgem, dar eu am sentimentul ca acesti oameni chiar merita celebrati din cand in cand. Si am de gand sa trec la fapte. Mi-am propus sa-i cumpar un buchet de flori femeii care face curat pe scara blocului unde locuiesc, sa-i aflu numele, s-o intreb de sanatate, spunandu-i in acest fel multumesc. Am toate motivele sa-i fiu recunoscatoare. Dupa plecarea ei, totul straluceste de curatenie (in special usa din sticla e atat de curata incat se intampla des ca cei care vin la noi in vizita sa dea cu capul in ea), aerul este proaspat si parfumat iar asta imi da o stare de bine si sentimentul ca locuiesc intr-un loc minunat.

Tu stii numele femeii care face curat la serviciu, la scoala/facultate sau acolo unde te simti bine pentru ca e curat, cald si confortabil? Ii zambesti celui care te serveste la magazin? Ai scris unei persoane obisnuite, o scrisoare de recunostinta? I-ai multumit vreunui neinsemnat pentru un gest marunt care trebuia oricum facut? Ai aplaudat pe cineva umil, cu voce tare? Daca nu, ai timp sa recuperezi. Zilele acestea ar putea fi magice pentru toata lumea, inclusiv pentru femeile de serviciu de pe Planeta…

P.S. Numele femeii de serviciu din Scoala Generala era Coca, o tanti bruneta, mica de statura si rotofee, care tinea loc si de bodyguard. Mai departe memoria imi joaca feste. Daca as fi primit un test in liceu sau in facultate care sa contina intrebarea din titlu, l-as fi picat dar as fi invatat o lectie importanta de viata, un pic mai devreme…

Read Full Post »

Am ajuns à l’heure cu ceva emotii risipite iute de vocea unuia dintre titulari, profu’ de geografie. Si je n’ai pas vous appelé, pas des problemes. Tiberiu a réussi tous les examens. Félicitation et bonne chance pour l’avenir!

Zilele acestea se incheie anul scolar si ca de fiecare data, emotiile cresc pe masura ce se apropie momentul aflarii rezultatelor la examenele finale. Ritualul incepe bien sur cu stresul pregatirii. Parintii stau cu ochii pe odraslele lor, tintuite intre patru pereti cu privirea scrutatoare prin carti, elevii invata (sau se prefac ca invata, dupa caz), transpira in ziua X, Y si Z dupa care isi fac socotelile, in functie de prestatie si asteptari. Multi rateaza examenele la doua sau mai multe materii, ceea ce inseamna ca vor ramane repetenti. Dublajul e sport national in Belgia, uneori in proportie de 70% din efectivul unei clase. Nu exista nicio reevaluare, nicio concesie, nicio scuza pentru esec. Eventual regrete si promisiuni de mai bine pentru la anul.

N-am inteles nici pana acum de ce atat de multi elevi plang in ultima zi de scoala (uneori plang doar parintii). Copilu’ meu, elev in quatrième secondaire spune ca reusita nu e usoara si ca transpira abundent ca sa aiba acquis la toate obiectele (saracu’ de el). Sa inteleg ca cei care rateaza examenele sunt mai putin dotati sau lenesi, intreb ? Nu stie sa-mi raspunda la intrebare dar aflu totusi ca unii ghinionisti sunt populari si smecheri, se pricep la fotbal, stiu sa danseze, sa cante si sa flirteze, sa-si tina toujours castile urlatoare in urechi, sa-si plaseze sapca in unghi ascutit pe cap, sa butoneze cu mare viteza smartphone-ul, etc. Deh, fiecare cu darul lui…

Si apropo de dar. Aici am scapat de grija atentiei de orice fel, cvasiprezenta in scolile din Romania. Platesc 70 E la inceputul anului pentru diferite materiale didactice si nu mai contribui cu niciun sfant la nimic pe tot parcursul anului scolar. Am fost uimita sa vad ca nici florile nu sunt agreate aici. Nu tu garoafa, nu tu lalea, trandafirel sau ghiocel brumarel. Rien la inceput de drum, rien de 8 martie (ziua miscarii feministe aici), nicio crenguta sau copacel la final, sub niciun motiv. Mie mi s-a parut ciudata aceasta lipsa de consideratie si am insistat in primul an sa mentinem traditia romaneasca. N-am avut cu cine, fiu-meu a ramas inflexibil si contopit in marea masa de nerecunoascatori.

Si totusi anul asta l-am convins sa facem o exceptie. Le-am cumparat titularilor de an, doi profesori tineri si draguti, cate o cutie de bomboane (super ciocolata). Apoi m-am gandit sa le transmitem acestor simpatici ca la Roumanie est un beau pays, oferindu-le un atlas cu poze din eterna si fascinanta noastra patrie. Au fost
incantati, chiar miscati de gestul elevului roman, care-si anunta in acest fel transferul la alta scoala… (poftim politete)

Dar pana la emotiile anului urmator, succesul copilului trebuie si el rasplatit cu certaines choses précieuses. Alors, félicitation Tiberiu et belle vacance!

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: