Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘recunostinta’

curatenie_rapida_7_sfaturi_esentiale

Studentii unui colegiu din Statele Unite vor tine minte toata viata testul pe care l-au primit la sfarsitul primului an de studiu, de la unul dintre profesorii lor. Intrebarea de final suna destul de ciudat: care este numele femeii de serviciu din scoala? Studentii au crezut ca este o intrebare facultativa, poate o capcana si s-au grabit sa-l intrebe pe profesor daca raspunsul avea sa conteze in vreun fel. Sigur ca da, cine stie numele femeii va primi 5 puncte, care se adauga la nota de final.

Rostul acestei intrebari extra-curiculare este usor de intuit. Profesorul a vrut sa le dea studentilor sai o lectie pretioasa de viata, spunandu-le in acest fel ca fiecare om este important si ca oricine merita atentia, recunosterea si respectul lor.

Am mai citit istorioara asta in trecut dar acum, cand am dat din nou peste ea intr-una din cartile lui John Maxwell, a fost diferit. M-am gandit la oamenii care, dupa standardele noastre au ocupatii neinsemnate: femei de serviciu, gunoieri, portari, lustruitori de pantofi, vanzatori de ziare, bilete, suveniruri, mancare, s.m.d. Nu cumva ii privim (sau nici macar nu-i privim) ca pe niste roboti, care trebuie sa ne serveasca repede, frumos si atent, pe noi astia care facem munci mai importante? Nu cumva credem ca ni se cuvin amabilitatea, serviabilitatea si rabdarea lor, uitand sa fim la randul nostru amabili, intelegatori si recunoscatori celor care ne fac diverse servicii, fie ele si contra-cost?

Nu stiu daca e din cauza zilelor magice pe care le parcurgem, dar eu am sentimentul ca acesti oameni chiar merita celebrati din cand in cand. Si am de gand sa trec la fapte. Mi-am propus sa-i cumpar un buchet de flori femeii care face curat pe scara blocului unde locuiesc, sa-i aflu numele, s-o intreb de sanatate, spunandu-i in acest fel multumesc. Am toate motivele sa-i fiu recunoscatoare. Dupa plecarea ei, totul straluceste de curatenie (in special usa din sticla e atat de curata incat se intampla des ca cei care vin la noi in vizita sa dea cu capul in ea), aerul este proaspat si parfumat iar asta imi da o stare de bine si sentimentul ca locuiesc intr-un loc minunat.

Tu stii numele femeii care face curat la serviciu, la scoala/facultate sau acolo unde te simti bine pentru ca e curat, cald si confortabil? Ii zambesti celui care te serveste la magazin? Ai scris unei persoane obisnuite, o scrisoare de recunostinta? I-ai multumit vreunui neinsemnat pentru un gest marunt care trebuia oricum facut? Ai aplaudat pe cineva umil, cu voce tare? Daca nu, ai timp sa recuperezi. Zilele acestea ar putea fi magice pentru toata lumea, inclusiv pentru femeile de serviciu de pe Planeta…

P.S. Numele femeii de serviciu din Scoala Generala era Coca, o tanti bruneta, mica de statura si rotofee, care tinea loc si de bodyguard. Mai departe memoria imi joaca feste. Daca as fi primit un test in liceu sau in facultate care sa contina intrebarea din titlu, l-as fi picat dar as fi invatat o lectie importanta de viata, un pic mai devreme…

Read Full Post »

40 +

Am intrat de ceva vreme in clubul 40 + si nu stiu exact cum mă simt. Am zile in care ma bantuie spaimele batranetei, gandindu-ma ca s-a terminat viata adevarata si am alte zile in care habar n-am cati ani fac si oricum nu mi se pare ca asta ar avea vreo importanta.

Imi traiesc a treia viata (un soi de reincarnare 3 in 1) si pot spune ca sunt impacata cu destinul meu de azi. M-am nascut la timpul potrivit, am facut alegeri inspirate, am asteptat si am primit mai mult decat am sperat. Sigur ca am facut greseli, am fost suparata pentru esecuri dar am invatat sa accept ce nu se poate schimba si sa lupt pentru mici reusite. Nu sunt acolo unde mi-as fi dorit sa fiu dar calatoresc cu speranta ca sunt pe drumul cel bun…

Astazi, la ceas aniversar, sunt fericita si recunoascatoare. Ma bucur de sanatate, de suportul familiei, de vestile bune primite, de faptul ca in curand voi fi acasa. Si da, cred in minuni. Una s-a intamplat chiar astazi. Nu pot sa spun decat, multumesc Doamne…

Read Full Post »

Tocmai am sosit de la supermarche unde am zarit pe raftul cu produse din carne niste curcani imensi, crescuti bineinteles cu hormoni prin China sau Tailanda. Jumuliti si pantecosi cum erau m-au dus imediat cu gandul la Ziua Recunostintei, sarbatorita astazi cu mare tam tam la americani (si canadieni dar in luna octombrie), musai in prezenta inaripatei rumenite si umplute cu tot felul de bunatati. Nu stiu de ce a fost preferat curcanul ca vedeta pentru aceasta zi speciala dar in mod sigur daca il ai in farfurie de ziua recunostintei se cheama ca esti american, fara niciun dubiu.

Daca initial sarbatoarea s-a dorit a fi recunostinta la adresa lui Dumnezeu pentru pelerinii care au descins din Europa in anul 1620, astazi Thanksgiving Day este o sarbatoare a familiei. Asa se face ca americanii calatoresc in aceste zile mai mult ca de obicei, in dorinta de a se aseza in jurul curcanului cu cei dragi, veniti uneori de departe si doar in aceasta zi speciala…

Pentru ca nu sunt cetatean american dar imi doresc sa fiu recunoscatoare, m-am gandit sa celebrez si eu intr-un fel aceasta zi. Asta cu atat mai mult cu cat in ultima vreme am cam uitat sa fiu multumita. Am prostul obicei sa murmur, uneori sa critic sau sa vad jumatatea goala a paharului. Asta este un diagnostic grav, o boala cu risc de cronicizare asa ca am decis sa iau tratament cat mai grabnic. Déjà am luat cateva pilule, administrate seara, in doze egale, dupa o reteta americana.

Nu glumesc deloc, doctorul se chema James MacDonald iar reteta este disponibila si pentru alti pacienti, intr-una din cartile sale despre schimbarea atitudinii. Autorul, crestin de altfel, ne propune sa inlocuim nemultumirea cu recunostinta, promitandu-ne bunastare si liniste. Bine, bine, usor de spus, dar cum se face transferul de la un pol la celalalt ? Mai intai cu dispozitie de schimbare (recunostinta este o decizie). Apoi cu perseverenta. Ce inseamna asta ? Pentru mine a devenit obisnuinta faptul de a lua inainte de culcare, creionul si hartia in mana si a trece in revita 3 motive pentru care pot fi recunoascatoare. De pilda, ieri m-am bucurat de Tiberiu care a avut succes la scoala cu ultima piesa invatata la pian, am fost placut impresionata de un mesaj neasteptat de pretuire din partea unei cunostinte mai vechi si de-a dreptul fericita pentru ca un mester priceput mi-a reparat masina de spalat, scutindu-ma astfel de caratul rufelor la spalatoriile din oras. As putea sa continui cu exemplele de acest fel pentru ca am hotarat sa nu intrerup tratamentul.

Intuiesc déjà obiectii la reteta, pe care unii ar considera-o facila, un soi de placebo care nu face schimbari in profunzime si de durata. Eu mi-am insusit-o insa fara rezerve in baza unei logici simple extrase din teoria deprinderilor. Psihologii vorbesc despre formarea obiceiurilor sau a deprinderilor prin invatare si repetare. Se pare ca este nevoie de 8 pana la 12 sapatamani pentru a-ti insusi o deprindere noua (de exemplu condusul unei masini). Prin incercare si eroare, cu multa perseverenta si preocupare, rezultatul nu se va lasa asteptat. La fel se intampla cand vrem sa renuntam la un obicei prost, in cazul nostru la spiritul de nemultumire.

Sigur ca in privinta atitudinii, implicatiile sunt mai profunde. Intra in joc persoanalitatea, aspiratiile, spiritualitatea. Chiar si asa, reteta functioneaza si este un inceput promitator pentru cei care vor sa invete lectia recunostintei.

In concluzie, am decis sa-i las pe americani sa se bucure de curcanul umplut cu hormoni in timp ce eu voi continua exercitiul de recunostinta. Astfel voi putea sarbatori zilnic si ma voi bucura impreuna cu cei dragi de o viata fericita si implinita.

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: