Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘scoala’

Sabina nu implinise inca 13 ani si se gandea sa renunte la scoala. Nu-i mai vedea rostul si-apoi avea destula treaba in gospodarie. Nici nu stie cand a devenit a doua mama pentru cei 5 frati mai mici. Sa faca mancare, curatenia, sa schimbe scutece sau sa legene a invatat de nevoie. Cine s-o faca daca mama era plecata mereu la munca prin sat iar tatal lipsea cu lunile de acasa ?

Pe Andrei din Bacau l-am gasit ghemuit intr-un colt, murdar si flamand. Luase bataie pentru ca inca se mai scapa pe el, desi are 6 ani. De mers la scoala nici nu se pune problema. « N-are acte doamna ! » ne lamureste tatal care nu se poate dezlipi nicio clipa de langa sticla cu tarie…

Elena si Maria locuiesc aproape de Pascani, intr-un sat izolat. Ca sa ajunga la scoala fac naveta 15 km cu trenul dar si pe jos prin noroi, o buna bucata din drum. Se trezesc in fiecare dimineata cu noaptea in cap si se intorc acasa tarziu dupa amiaza, obosite, flamande si uneori bolnave. Se gandesc sa renunte de tot, la ce bun atata osteneala ?

Mirela si Alina sunt premiante dar traiesc intr-o saracie lucie. « Uneori am plecat de acasa fara sosete, alteori am mers pe rand la scoala ca nu mai aveam incaltari. Rechizitele le impartim cum putem. Pana acum ne-am descurcat dar nu stim cat om mai putea »…

Pe Cosmin l-am gasit la stana, ingrijind oile. Desi este in clasa a V-a, nu stie inca sa scrie si sa citeasca. A lipsit mult de la scoala fiind convins ca fara ajutorul lui, oile ar ramane nemulse, flamande si insetate iar familia lui numeroasa n-ar mai avea ce pune a doua zi pe masa. Intrebat ce va face cand va fi mare, raspunde fara ezitare. Plec afara, la munca prin Spania sau Italia, vad eu atunci…

Iata doar 5 din zecile de povesti adevarate pe care le-am auzit pe parcursul a catorva ani de lucru intr-o agentie umanitara. Si astazi cand scriu aceste randuri sunt ochi care ma urmaresc si striga in surdina dupa ajutor. Pentru ca nu poti scapa usor de privirea inocenta, rugatoare, ba chiar sfasietoare a unui copil. Ce vina are el ca s-a nascut intro familie destramata, ca tata bea iar mama se prostituiaza ? Cu ce-a gresit el ca sa fie batut, injurat, infometat, dispretuit si sarac ?

Sunt intrebari retorice pe care ar trebui sa ni le punem si noi, macar din cand in cand. Noi cei mai norocosi, de prin tara sau noi, cei risipiti aiurea prin lume. Desi nu mai sunt de mult o idealista, inca mai cred ca finalul povestilor triste pe care le-am relatat mai sus ar putea fi altul. Uneori diferenta o face un zambet, o incurajare, o portie de hrana, un mic ajutor pentru pasul inainte. Da, inca mai cred ca EDUCATIA poate invinge saracia. De fapt asta e singura sansa a acestor copii.

Larissa Tirla, Cornel Radu Longhin, Dumitru Chihaia si alti romani aflati in Belgia stiu si ei lucrul acesta. Acesti inimosi impreuna cu Unite in Good si RomBel au lansat si promovat in premiera un proiect pilot destinat copiilor defavorizati din Romania. « Provocarea Ghiozdanul » este o sansa in plus pentru copiii saraci de a continua scoala dar este si sansa noastra, a celor care putem ajuta, de a intinde o mana de ajutor.

Lansat in iunie 2015 cu scopul de a strange fonduri pentru 1000 de beneficiari, proiectul « Provocarea Ghiozdanul » a adunat pana acum 3500 E. Din acesti bani s-au distribuit déjà 200 de ghiozdane dotate cu rechizite. Astazi Larissa este in Satu Mare pentru a oferi acolo alte 31. Luni inca 25 de bucati vor ajunge la o fundatie din Bucuresti care desfasoara proiecte educationale. Compania specializata in produse pentru scoala si birou, Herlitz Romania va distribui de asemenea ghiozdane echipate, acolo unde ii trimit organizatorii…

Proiectul este asadar in desfasurare pana pe data de 15 septembrie 2015.  Ma adresez mai ales romanilor din Belgia dar si celor din Romania sau de pe alte meleaguri. Mai avem la dispozitie cateva zile sa probam omenia, spiritul civic, curajul de a schimba destine. Nu fiti indiferenti, nu amanati decizia de a face un bine. De fapt binele se intoarce la datator. Ganditi-va numai la fetele luminoase ale celor care primesc darul. La entuziasmul si bucuria copiilor care se vor intoarce anul acesta la scoala cu ghiozdane si rechizite noi. La posibilitatea de a invata si de a intrerupe cercul vicios al saraciei si neputintei. Ce recompensa mai mare ar putea avea cineva caruia ii pasa ?

Iata si coordonatele conturilor in care se pot face donatii :

ROMBEL – Communauté roumaine en Belgique asbl
Rue Colonel Bourg 127/129, Boîte 15 1140 Evere
ING BANK Belgium, Swift BBRUBEBB
Cont: BE94 3631 3450 7314, cu mențiunea: Donație Ghiozdan. Pentru mai multe detalii, vizitati pagina de FB Unite in Good sau site-ul RomBel. Va multumim

11882391_951085971639538_984459885976327901_o

P.S. România a ocupat in 2014, locul 3 la nivelul Uniunii Europene în ceea ce priveşte părăsirea timpurie a sistemului de învăţământ, având în continuare una dintre cele mai mari rate ale abandonului şcolar din Europa. Astfel, peste 18% din românii cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani care au absolvit cel mult gimnaziul nu şi-au exprimat în niciun fel dorinţa de a-şi con­tinua studiile. Cei mai multi dintre acestia provin din mediul rural si spun ca au abandonat scoala din cauza saraciei si/sau a problemelor familiale.

Articolul a fost preluat si aici 

Read Full Post »

Suna clopotelul

In Belgia prima zi din septembrie marcheaza inceputul scolii. Iata un bun prilej pentru mine sa-mi dau cu parerea despre scoala de aici. Mai intai trebuie spus ca invatamantul este gratuit si ca exista scoli cu predare in limba franceza dar si scoli unde predarea se face in neerlandeza, cele doua fiind limbi oficiale in Belgia. Apoi, sistemul educational este structurat pe 4 nivele: maternelle, primaire, secondaire, superieur. Cel maternal, care coincide cu perioada gradinitei in Romania este obligatoriu. La 6 ani copilul intra in ciclul primar care se termina dupa absolvirea clasei a VI-a dar nu oricum ci cu un examen la principalele materii studiate : limba si literatura franceza, matematica, stiinte, limbi straine, istorie, geografie. Daca examenul este promovat, elevul trece in etapa urmatoare de studiu, ciclul secondaire, pe parcursul careia elevii sunt orientati in functie de performante, fie spre invatamantul teoretic, fie spre cel tehnic sau profesional. La fiecare sfarsit de an elevii dau un examen la principalele materii de studiu iar inscrierea in anul urmator se face in baza promovabilitatii la aceste examene (sunt destule cazuri de elevi care repeta anul). Urmeaza desigur invatamantul superior unde, cu mici exceptii, intra cine vrea dar iese cine poate. Statistic vorbind doar 25 % dintre cei care s-au inscris initial.

Daca ar fi sa fac o comparatie cu invatamantul din Romania as putea spune urmatoarele: aici invatamantul este mai pragmatic, bazat pe creativitate si orientat vocational. In Belgia elevii nu sunt bombardati cu informatie inutila ci invatati sa gandeasca si sa-si descopere talentele si aptitudinile. Ei se pregatesc inca din scoala pentru profesia aleasa, avand posibilitatea sa opteze pentru un anume domeniu inca din ciclul secondaire. Ceea ce este uimitor este faptul ca toti absolventii de universitate sunt absorbiti de piata muncii.

Se pare ca exista totusi o diferenta de calitate intre invatamantul preuniversitar si cel universitar, in sensul ca studentii se adapteaza mai greu cerintelor de la facultate. In consecinta sunt destui care renunta, se reorienteaza sau raman repetenti, mai ales in primii ani de studiu. Cum au dreptul sa repete anul o singura data, se intelege de la sine ca raman pe loc cei motivati, seriosi si competenti (asa se explica de altfel si procentul mic de absolventi, 25 % de care vorbeam mai sus).

Sistemul de evaluare al cunostintelor este un alt atu al invatamantului belgian. Elevii nu primesc note, nici calificative ci puncte care sunt transformate ulterior in procente. Aceasta metoda de notare este mult mai obiectiva, reflectand nivelul real de cunostinte a elevului.

Imi place de asemenea Jurnalul de clasa, inventat si in alte tari europene. In acest caiet special scriu atat elevii (teme, anunturi, invitatii) cat si profesorii (comentarii legate de activitatea elevului la clasa, absente, abateri, avertismente, scrisori catre parinti) dar si parintii (adreseaza intrebari, motiveaza absente, etc). Este o oglinda care pastreaza vie legatura scoala-elev-familie.

In scoala belgiana se face mult sport: 4-5 h de educatie fizica saptamanal, obligatoriu un sezon de piscina (pana in clasa a VI-a) si alte activitati in aer liber. Scoala organizeaza des iesiri in parcuri, excursii la muzee sau alte obiective turistice, vizite de documentare, activitati instructiv-educative, etc.

Acum nu vreau sa minimalizez invatamantul din Romania. Este bine stiut ca elevii romani care pleaca in scolile din Occident sunt bine pregatiti si reusesc chiar sa devanseze in cunostinte generatia lor. Am trait asta pe viu cand fiul nostru Tiberiu, nu numai ca a sarit peste un semestru din clasa a VI-a dar a trecut de toate examenele de cunostinte teoretice, fara probleme. Asta ne-a incurajat sa-l transferam intr-o scoala catolica, mai pretentioasa unde va avea de intampinat anul acesta noi provocari. Mutarea a fost de altfel si o reactie la secularismul care contamineaza vizibil scolile laice de aici (preocupare excesiva pentru moda, muzica grea, sex si droguri, din pacate).

Cu bune si rele scoala isi deschide aici portile pentru 10 luni de preocupare pentru cunoastere. Un drum lung cu noi provocari atat pentru elevi cat si pentru profesori si parinti. Speram sa crestem impreuna si sa avem parte de un an fructuos. Bonne chance !

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat: