Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘sens’

Cunosc pe cineva caruia i s-a profetizat de catre tata, ca nu va realiza nimic in viata. Ca va fi un nimeni, un incurca lume, dependent de altii. Vorbele blestemate au fost intarite de atitudini, comportamente, fapte. A fost batut, izolat, retras de la scoala si exploatat fara mila. Otrava neputintei, a indoielii de sine si a devalorizarii i-a fost picurata in suflet ani la rand, producand daune ireparabile…

Ce credeti ca s-a intamplat cu acel copil care intre timp a implinit 75 de ani? Destinul i-a harazit un instinct al supravietuirii fantastic, asa ca la un moment dat si-a luat viata in propriile maini. Si-a intemeiat o familie, si-a construit o casa, apoi a doua si a treia, muncind pe rupte. A crescut copii, s-a reintors pe bancile scolii, a inceput sa citeasca si sa-si cultive spiritul.

O intorsatura frumoasa a vietii, veti spune. Da, cu siguranta. Dar motivatia din spatele acestei schimbari este morbida. Stiti de ce-a facut omul nostru toate aceste ispravi? Ca sa-i demonstreze tatalui ca este in stare sa le faca. Sa-i spuna ca s-a inselat cand l-a socotit un neispravit, un nemernic, incapabil de fapte marete. Asa ca dupa fiecare obiectiv implinit, se intorcea spre tata si-l intreba intr-un fel sau altul: Ma vezi tata? Nu-i asa ca pot? Nu-i asa ca ma descurc? Hai spune-mi ca ma accepti, spune-mi ca esti mandru de mine. Tata, te rog fa macar un gest cu mana, aproba-ma din priviri, te rog spune ceva tata…

Dar tatal n-a schitat niciun gest, n-a scos niciun sunet. Iar omul nostru a continuat cursa nebuna spre inima ferecata a tatalui sau. Ani la rand, fara oprire, fara ragaz. A sosit si ziua cand fiul a trebuit sa ingrijeasca de acest tata tiran care i-a furat viata. Acela a fost momentul in care am asistat la una din cele mai duioase scene pe care am vazut-o vreodata. Un adult-copil hranea cu lingurita un tata batran si neputincios. O facea cu drag si voiosie. Chiar si atunci il mai intreba din priviri: tata, nu-i asa ca esti mandru de mine? Nu-i asa ca ma pretuiesti? Nu-i asa ca ma iubesti si pe mine?

Intr-un tarziu, cuprins de remuscari, batranul avea sa slobozeasca niste cuvinte straine de sine dar vindecatoare. Iarta-ma ma! Iarta-ma! Ma ierti, l-a intrebat cu glas ca de tunet. Sigur ca te iert tata, ia soptit fiul.

Tatal este oale si ulcele de mult dar fiul inca se lupta cu fantomele trecutului sau. Inca vrea sa-i demonstreze tatalui ca el este un om demn, ca merita sa fie luat in seama, ca poate fi acceptat si iubit. Simt compasiune pentru acest om care si-a irosit viata pentru un vis furat. A investit in tot soiul de proiecte, care nu vor reusi niciodata sa-i vindece sufletul ranit…

Ne place sa stim ca sensul ales pentru viata este al nostru, ca ne-am gasit rostul pe lume. Alergam dupa succes, bogatie, putere, iubire, credinta, adevar. Ne ascundem sufletul chinuit de fantome in spatele rolului, statutului, functiei, banilor. Poate ca e timpul sa ne oprim o clipa si sa ne intrebam daca nu cumva am realizat toate astea pentru a castiga aprobarea mamei, a tatalui, a sotului, sotiei, bunicilor, sefilor etc. Daca acesta este crudul adevar, sa lasam fantomele in lumea lor si sa ne intoarcem la visul nostru. Doar acela ne va aduce vindecare si pacea de care avem nevoie…

 

 

Read Full Post »

Daca as detine 4 700 m de teren intr-o zona rezidentiala m-as considera un om norocos. As vinde 3000 m iar pe sfertul ramas, as constri o casa ca-n povestile cu final fericit. Sau daca as avea spirit de antreprenor si ceva cunostinte in domeniu, m-as transforma in dezvoltator imobiliar. Daca as fi destul de curajoasa, as construi un hotel cu baza de agrement si parc. Daca as avea gusturi excentrice as fauri un palat cu multe camere in care as trai ca o regina tot restul zilelor mele… Sau daca as fi un pic mai altruista, m-as gandi la un spital, ori la un centru de tratament, sau la o casa de batrani, poate as cladi o scoala, o gradinita, un centru cultural, o biblioteca, etc

Dar m-am trezit la realitate si constat ca n-am de facut alegeri dificile de genul celor enumerate mai sus. Eu nu dar Justo Galezo Martinez din Mejorada del Campo, da! Acest fost calugar spaniol a ales in urma cu 50 de ani sa construiasca pe terenul sau (care valoreaza astazi circa 1 170 000 E), o cathedrala. Povestea devine din ce in ce mai spectaculoasa, odata cu dezvaluirea detaliilor.

Justo imbraca haina monahala la varsta de 27 de ani din dorinta de a fi cat mai aproape de divinitate. La 35 de ani se imbolnaveste de tuberculoza, fiind nevoit sa paraseasca manastirea de teama contaminarii confratilor. Se intoarce in lumea seculara, cu inima grea dar cu speranta ca Dumnezeu il va vindeca. Si minunea se intampla un an mai tarziu, cand Jose ii fagaduieste Vindecatorului, ca dar de multumire, un loc de inchinare.

Jose nu este arhitect, nici macar constructor. Nu a facut niciodata un plan pentru mareata constructie. Totul este in capul meu, iar sursa de iluminare este Cuvantul lui Dumnezeu, marturiseste acesta. Pentru ca toate procedurile si normele stiintifice au fost incalcate, Biserica din Spania si Primaria locala s-au opus constructiei. Ca urmare, ierarhii Bisericii Catolice si edilul Primariei din Mejorado del Campo asteapta ca batranul nebun sa moara pentru a-i narui intr-o clipa, munca de-o viata.  

Dar chiar si acest crunt verdict  nu l-a oprit pe Jose din lucrul sau. Nicio alta piedica nu i-a stat in cale. Si-a vandut economiile, a colindat marginile oraselor pentru a aduna materiale reciclabile, a primit donatii si continua sa lucreze din 1961, zilnic, pentru proiectul vietii sale. Ar mai avea nevoie de 20 de ani ca lucrarea sa fie terminata.

Acum cand scriu aceste randuri, undeva in apropiere de Madrid, un om simplu, cu chipul brazdat de riduri, aseaza caramida pêste caramida, modeleaza arcade, proiecteaza turle care par sa atinga cerul… Munca de Sisif, aparent fara nicio noima, fara perspectiva… Si totusi, cred ca istoria asta a inspirat destula lume (povestea a fost mediatizata in intreaga lume, in urma unei campanii publicitare realizata de un distribuitor de apa). Perseverenta acestui om a schimbat deja destine. Si o va face in continuare, in ciuda amenintarii celor multi si puternici…

Pentru cunoscatorii limbii spaniole si nu numai, clik aici, pentru mai multe detalii si foto.

 

 

Multumiri colegului meu Asier Arawzo pentru poveste si pentru indicarea surselor. De traducere s-a ocupat (cam stangaci) Mr Google.   

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat: