Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘terapie’

Sa traiesti cu un pasiv-agresiv este ca si cum ai avea razboi civil in propria casa. Asta presupune sabotaj, insurectie, protest, lentoare si indolenta. Iubire conflictuala, subversiva, ostila si dependenta in acelasi timp. Intrebarea care se pune inca din start este: poti trai cu cineva care are nevoie de tine dar te respinge in acelasi timp?

Caracteristicile pasiv-agresivului:

  • Manifesta un vadit conflict cu autoritatea
  • Da dovada de imaturitate emotionala/relationala
  • Are tendinta de a fugi de responsabilitati, gasind tot felul de scuze
  • Este lenes si indolent, amanand la nesfarsit ceea ce are de facut
  • Se comporta evaziv, apatic, cinic.
  • Calmul afisat se transforma in instrument de lupta si pedeapsa cand se simte amenintat
  • Este pesimist, de cele mai multe ori face profetii dezastruoase
  • Dupa perioade de liniste si acalmie, are izbucniri agresive (terorism emotional).

Cateva tipare de gandire ale pasiv-agresivului:

  • Apropierea ma incatuseaza, departarea ma nelinisteste. Cu alte cuvinte, nici cu tine, nici fara tine. Aceasta dualitate este posibila deoarece pasiv-agresivul are nevoie de o figura autoritara langa sine pentru protectie si sprijin dar are nevoie in acelasi timp de autonomie si eliberare de controlul autoritatii. Cand oricare din cele doua atitudini devine evidenta, partenerul este rau. In primul caz, devine sufocant, in al doilea distant.
  • Trebuie sa ma opun iubirii tale dar fara sa te pierd. Aceasta strategie a mijlocului de drum, ii ofera pasiv agresivului avantajele unei relatii (siguranta materiala, statut etc) dar il mentine neasumat intr-o relatie formala. Iubirea in acest caz este un rau necesar pe care trebuie sa-l combati dar fara sa-l elimini.
  • Desi ne iubim, dragostea noastra se va sfarsi. Este o profetie care se va autoimplini, deoarece pasiv agresivii vad intotdeauna partea goala a paharului, descurajandu-i pe cei din jur, chiar in momente de relaxare si bucurie.

De ce cad oamenii in capcana pasiv-agresivilor?

Exista doua categorii de persoane care fac aliante cu pasiv-agresivii:

  • Persoanele protectoare cu un puternic simt matern/patern. Protectivii se valorizeaza purtand de grija altora, insa daca ne referim la cuplu, cine si-ar dori un fiu sau o fiica drept partener? Si-apoi, uniunile pe baza de slabiciune a partenerului, sunt iubiri toxice, codependente si epuizante. Mai devreme sau mai tarziu, vor falimenta din pricina oboselii.
  • Persoanele comode, carora li se potriveste stilul calm si neimplicat al acestora. Povestea acestor aliante este la fel de nefericita, pentru ca duce la apatie, plictiseala, dezordine si dezinteres.

Cum supravietuiesti incertitudinii pasiv-agresive?

Walter Rice propune doua modalitati de iesire la liman in acest caz:

  • Prima ar fi sa-l adopti pe pasiv-agresiv si sa-i suporti ambivalenta. Asta inseamna misionarism si altruism de tip radical. Daca iti asumi aceasta strategie, iata ce trebuie sa faci: sa-ti accepti partenerul exact asa cum este, sa incerci sa vezi aspectele pozitive ale acestuia, sa te adaptezi la pasivitatea si ritmul lui, sa nu astepti nimic in schimbul sacrificiului tau, sa fii disponibil oricand sa-i satisfaci dorintele, sa-i suporti imbufnarile si sabotajele.
  • A doua, sa initiezi o miscare de contra-insurgenta, solicitandu-i pasiv-agresivului maturitate si implicare. Sigur ca aceasta varianta este calea cea grea, care va duce in final, fie la succes prin cooperare si terapie, fie la ruptura, de vreme ce pasiv-agresivul te va considera o persoana despotica si autoritara si va fi motivata sa te inlocuiasca de urgenta cu un protector.

Cum ii recunosti pe pasiv-agresivi. Cateva indicii:

  • Promit mai mult decat reusesc sa faca.
  • Cer favoruri fara sa ofere ceva in schimb
  • Sunt neseriosi: nu raspund la telefon, nu ajung la intalniri sau intarzie fara sa comunice acest fapt
  • Relatia va fi sinuoasa cu numeroase zone moarte. Cand te indepartezi, te cauta, cand te apropii, te respinge
  • Parerile lor despre oameni si lume in general sunt deosebit de critice siin general, negative.
  • Nu le place sa ai initiativa dar nu vor avea nici ei una

Atunci cand persoana pasiv-agresiva esti chiar tu:

  • Va trebui sa recunosti ca esti o persoana dificila din punct de vedere emotional si ca relatia pe care o ai cu partenerul tau una este toxica
  • Nu esti usor de iubit deoarece nehotararea, ambiguitatea si imaturitatea ta sunt greu de gestionat.
  • In procesul de vindecare ar trebui sa intelegi ce anume din istoricul tau personal a contribuit la ambivalenta si contradictiile tale. Este posibil sa fie vorba de factori de dezvoltare, mai precis de modelele disfunctionale din cadrul familiei de provenienta. Daca parintii tai au fost imprevizibili si indescifrabili in daruirea afectiunii, daca te-au criticat si ai simtit nesiguranta in relatie cu acestia, daca a existat rivalitate intre frati si incongruienta in educatia ta, aceste particularitati si-au pus amprenta asupra ta
  • Ai nevoie de ajutor specializat. In cazul tau, psihologul/terapeutul va incerca sa te invete sa discerni intre autoritarism si prietenie, intre opozitie justificata si cea inventata. Vei invata sa vorbesti deschis, sa-ti exprimi gandurile si trairile intr-o maniera adecvata.
  • Chiar daca procesul este lung si anevoios, merita sa incerci iesirea din razboiul civil care-ti ucide relatia. Succes!

 

P.S. Desi tipologia pasiv-agresiva nu este considerata o tulburare psihica (DSM-urile nu o iau in atentie), aceasta, in cazurile in care exista, reprezinta o piedica majora in calea bunastarii personale/de cuplu/familiale. Iata de ce, consider ca este bine sa cunoastem si sa recunoastem simptomele acesteia, pentru a iesi din tiparul disfunctional si a gasi echilibrul de care avem nevoie.

Revolutionarul indian Mahatma Gandhi, a folosit ca arme de lupta in atingerea obiectivelor politice, tactici pasiv-agresive. Actiunile sale de rezistenta non-violenta (marsuri, greva foamei, refuzul platii taxelor etc) au dat roade, India obtinand independenta de sub dominatia Marii Britanii in 1947.

Anunțuri

Read Full Post »

In anii studentiei am cunoscut-o pe Corina, o fata draguta şi inteligenta. Credeam ca are toate motivele să fie multumita de viata pe care o are. Curand aveam sa aflu ca realitatea este alta. Revelatia s-a produs într-o dimineata cand a intarziat la un seminar important. In fata grupului de studenti, Corina a marturisit ca a intarziat deoarece, fiind singura acasa a trebuit să verifice apa, gazele, sa incuie usile, chiar sa se intoarca din drum pentru a verifica daca toate lucrurile sunt in ordine. Si culmea, cand sa plece a dat nas in nas cu vecina de vizavi, care nu mai termina cu povestile din tinerete. Vrand sa fie politicoasa a ascultat-o minute in sir, chinuită de gandul ca va intarzia la scoală. Stiu ca sunt perfecţionista si ca sunt obsedata de detalii, dar este o situatie pe care nu o pot controla. Va rog, ajutati-ma sa scap de stresul perpetuu care ma epuizeaza. S-a asezat apoi in banca şi a inceput sa planga. Povara ei devenise de nesuportat.

Perfectiunismul, un virus periculos  

Exista cateva simptome care tradeaza un perfectionist: crede ca trebuie sa fie mereu la inaltime; ii este teama ca oricat s-ar stradui, nu este indeajuns de bun; nu-i place sa fie criticat, dar are tendinte de autocritica exagerata; daca vrea ca un lucru sa fie bine facut, considera ca trebuie sa-l faca el insusi; ii este frica de esec si din aceasta pricina amana deciziile, analizand detaliile la nesfarsit. Dacă te regasesti in acest tablou clinic, inseamna ca esti, mai mult sau mai putin, un PERFECŢIONIST.

Dictionarul Explicativ al limbii romane identifica perfectionismul ca tendinta de a atinge perfectiunea, care, ignorand progresele partiale, franeaza orice realizare. Dictionarul de psihologie surprinde si alte aspecte descriptive: atitudine exagerata fata de sine sau fata de altii, grija excesiva, adesea obsesionala pentru perfectiune, gandul ca orice lucru trebuie facut perfect, fara abateri, greseli sau inconsecvente. Interesant este că definitiile iau in calcul efectele acestei tendinte care sunt, de cele mai multe ori, distructive pentru orice fiinta umana.

Am intalnit persoane care se mandresc cu eticheta de perfectionist, in ciuda faptului ca ii recunosc efectele devastatoare. Argumentele acestei abordari se regasesc in recompensele sociale pe care le primesc. De cele mai multe ori, perfectionistii au o conduită impecabila şi o imagine buna in exterior. Ei obtin respectul celorlalti, li se cere parerea şi sunt ascultati pentru obiectivitatea lor. Totusi, dincolo de aceste beneficii de imagine, efectele mai putin vizibile ale perfectionismului se resimt acut la nivel personal. Stresul ar fi cea mai mare dintre ele. Riscul de a dezvolta tulburari obsesiv-compulsive, tulburari de comportament alimentar, depresie sau disfunctii sexuale este mare. De asemenea, relatiile au de suferit de pe urma asteptarilor nerealiste de la ceilalti. Sintagma intotdeauna e loc de mai bine, se aplica drastic in orice imprejurare de viata, fapt care complica si mai mult existenta celui atins de virusul perfectiunii.

Si mai grav este ca un studiu realizat în Canada, la Trinity Western University arata ca perfectionismul poate duce la moarte prematura. La studiu au participat 450 de adulti, unii perfectionisti (caracterizati ca atare de catre psihologi), altii nu, cu varste de peste 65 de ani. Rezultatul? Perfectionistii aveau un risc cu 51% mai ridicat de a muri de timpuriu.

Perfecti dar diferiti

Nu toti perfectionistii se manifesta la fel. Psihologii i-au incadrat in trei tipare:

  • Auto-motivatii fac parte din categoria perfectionismului prescris social (cu standarde impuse de parinti, profesori, sefi, etc). Acestia sunt intr-o lupta permanenta cu ei insisi in incercarea de a se autodepasi. Deoarece le este frica de esec, nu vor dori sa-si asume riscuri, fapt pentru care vor fi mereu nemultumiti si coplesiti de sentimente de vinovatie.
  • Impecabilii au convingerea ca persoanele din jur asteapta de la ei sa fie fara repros in tot ce fac. Din acest motiv se straduiesc sa nu dezamageasca, facand totul la cel mai inalt nivel. In plus nu cer ajutorul semenilor, izolandu-se şi ignorand problemele cu care se confrunta. Un exemplu tipic pentru aceasta categorie il reprezinta elevii care nu raspund la orele de clasa de teama sa nu se faca de ras. Si credeti-ma ca nu sunt putini. Un studiu efectuat într-un liceu din Romania a relevat că 87,5 % dintre elevii eminenti tind spre perfectionism. Acelasi studiu a atras atentia asupra faptului ca majoritatea acestora sunt anxiosi, tristi, nu se bucura de succes şi sunt lipsiti de prieteni din cauza ca vor ca totul sa iasa perfect.
  • Observatorii critici. Acestia sunt orientati spre exterior, transferand standardele inalte asupra persoanelor din preajma. Nu este greu de intuit faptul ca au relatii dezastruoase, ca prieteniile se rup, căsniciile se destrama, iar sefii sunt mereu în căutare de personal…

Zilele trecute am stat de vorba cu un perfectionist afirmat, chiar mandru de succesele sale profesionale. Spunandu-i ca ma intereseaza subiectul, a intrat in detalii. Sotiei mele i-a fost greu cu mine la inceput. Eram obositor si mereu ii ceream mai mult. Veneam acasa seara tarziu, dupa ce puneam toate lucrurile in ordine la serviciu. Asteptam ca si ea sa faca la fel, ceea ce nu se intampla. Daca era un vas nespalat în chiuveta, ma ridicam din pat şi-l spalam. Abia atunci puteam sa adorm liniştit. Personajul nostru a recunoscut in final ca e greu sa mentii stacheta la inaltime si ca trebuie facuta o schimbare. Dar de unde sa incepi si cum?

Este posibila vindecarea de perfectionism?

Primul pas spre vindecarea de perfectionism este sa recunosti ca ai o problema. Daca ea este grava si cu radacini adanci in prima copilarie, este indicat sa ceri ajutorul unui specialist. Asta si pentru ca s-ar putea sa fi dobandit intre timp o personalitate de tip obsesiv-compulsiv (vezi povestea Corinei), care iti face viata un calvar. Prin terapie vei putea corija logica distructiva, avand sansa unei vieţi noi, sanatoase si echilibrate.

Dincolo de interventia din afara, ai putea incerca o recalibrare rationala a propriei personalitati: accepta-te pe tine insuti/insati ca fiinta umana imperfecta; invata sa te bucuri de succese, fara a pune la indoială capacitatea de a le face fata si de a te mentine pe pozitia de om de succes; recompenseaza-te pentru progresele tale, chiar daca sunt mici şi nu se ridica la nivelul asteptarilor tale idealiste; propune-ti limite temporale realiste şi flexibile atunci cand vrei sa atingi un scop. A-ti propune obiective nerealiste sau nerezonabile conduce de cele mai multe ori la esec; fii deschis la ideea de dezvoltare personala, chiar daca asta nu inseamnă ca vei fi cel mai bun, modelul sau starul; fii constient ca lucrul cel mai important este sa mergi în directia dorita.

Psihologul Dorin Victor Vasile ne propune alte cateva solutii: incercati sa va selectati competitiile. Nu toate situatiile trebuie considerate o competitie si nu toate trebuie castigate. Viata nu trebuie sa devina mai dificila decat este deja; tineti sub control asteptarile nerealiste. Acestea sunt o sursă permanenta de frustrari; nu va fie teama sa va aratati momentele de slabiciune. O persoană cu slabiciuni nu (mai) trebuie să fie perfecta; focusati-va pe nuantele realitatii. Lumea nu este in alb şi negru. Intre insucces absolut şi succes total exista o infinitate de nuante de victorii partiale.

Acestea fiind spuse, va provoc sa analizati in final doua sintagme bine cunoscute. Una este revendicata de perfectionisti si suna previzibil, vreau ca totul să fie perfect, cealalta este un fel de eticheta romaneasca ce surprinde superficialitatea şi delasarea, las ca merge si asa. Acum va incurajez sa va pozitionati intre aceste doua extreme si sa gasiti echilibrul de care aveti nevoie. Succes!

Nota: Perfectionismul este semnalat şi studiat intre altii de Gordon Flett, profesor de psihologie la York University din Canada, care cercetează de 20 de ani legatura dintre perfecţionism şi sanatate.

 

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: