Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘multumire’

In copilarie dar si mai tarziu, pana mi-am luat zborul din cuib, mama era cea mai importanta persoana din viata mea. Realizam asta, de fiecare data cand ma intorceam acasa din preumblarile zilnice. Daca nu se itea in prag, incepeam cercetarile, asteptand aparitia ei ca pe intoarcerea reginei la palat. Si intr-adevar EA avea/are o bagheta magica cu care continua sa aseze emotii, lucruri, evenimente la locul lor. Si astazi cand ma intorc la casa parinteasca, EA trebuie sa fie acolo, sa umple spatiul si sufletul tuturor cu emotie si semnificatie.

Mai tarziu a fost EL, alesul, un tanar ambitios si optimist, care transmitea in jur entuziasm, caldura si siguranta. Faptul ca l-am asteptat atatia ani cu nerabdare sa se intoarca acasa de la munca sau din calatorie, spune ceva despre cat de binecuvantata am fost/sunt prin prezenta lui.

La un moment dat a aparut puiul de om, de care m-am legat cu toate firele posibile si imposibile, pentru ca este pretios, cel mai minunat cadou pe care l-am primit de la viata. Mai am si alti pretiosi prin preajma, pentru care nu pot fi decat recunoscatoare…

Si totusi, daca ma intrebi astazi, care este cea mai importanta persoana din viata mea, o sa te surprind spunandu-ti ca EU insami sunt aceasta. Si nu, nu e vorba de egoism sau de aroganta aici, ci de maturitate emotionala. Cateva ratiuni pentru care ma aleg astazi pe mine, sunt urmatoarele:

  1. Cand imi implinesc nevoile, sunt capabila sa raspund si nevoilor altor oameni.
  2. De fiecare data cand am grija de sanatatea mea, pot sa ma ingrijesc si de sanatatea celor din preajma (fie si prin puterea exemplului, daca nu altfel).
  3. Daca ma iubesc pe mine, pot sa-i iubesc si pe cei de langa mine. Il voi iubi pe aproapele meu tot atat cat ma iubesc pe mine. Cel putin asta am inteles eu din porunca biblica, sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti!
  4. Am observat ca atunci cand sunt bine cu mine, sunt bine si in relatie cu altii. Si ceilalti observa asta 🙂
  5. Cand sunt multumita cu ce am dar mai ales cu cine sunt, pot avea un spirit multumitor, si nu voi fi nevoita sa pun masti sau zambete false. Mai mult de atat, in loc de critica sau judecata, voi impartasi cu altii bucurie si seninatate.
  6. Voi adauga valoare in viata altora, atata timp cat continui sa invat, sa cresc si sa ma dezvolt eu insami. Nu pot oferi altora ceea ce eu n-am dobandit inca.
  7. Cand ma respect pe mine, ii voi respecta si pe altii, indiferent cine si cum sunt acestia (gen, culoare, religie, natie etc).
  8. Aleg sa-mi traiesc viata cu bucurie, lasandu-i copilului meu cea mai pretioasa mostenire: bucuria de a trai
  9. Pentru ca muncesc si pun prêt pe rezultatele muncii mele, voi aprecia implicit stradania si investitia altora. Voi intelege ca pentru darurile primite, am nevoie sa fiu recunoscatoare.
  10. Cand ma aleg pe mine, decid sa ma opresc din cand in cand din vartejul indatoririlor zilnice si a constrangerilor de rol. Voi dori sa ma recompensez si sa celebrez viata, prin crearea unor momente speciale, acasa sau in vacantele pe care le petrec impreuna cu cei dragi.

Ar mai fi si alte motive pentru care EU sunt o prioritate pentru mine dar ma opresc aici. Dar tu, TU pe cine investesti cu putere si importanta in viata ta? Pe cine iubesti cel mai mult? Pe cine celebrezi din cand in cand? Raspunsurile tale conteaza mai ales pentru tine dar sunt interesante si pentru mine si cititorii mei, asa ca te invit sa lasi un comentariu, aici sau pe FB. Multumesc

Read Full Post »

40 +

Am intrat de ceva vreme in clubul 40 + si nu stiu exact cum mă simt. Am zile in care ma bantuie spaimele batranetei, gandindu-ma ca s-a terminat viata adevarata si am alte zile in care habar n-am cati ani fac si oricum nu mi se pare ca asta ar avea vreo importanta.

Imi traiesc a treia viata (un soi de reincarnare 3 in 1) si pot spune ca sunt impacata cu destinul meu de azi. M-am nascut la timpul potrivit, am facut alegeri inspirate, am asteptat si am primit mai mult decat am sperat. Sigur ca am facut greseli, am fost suparata pentru esecuri dar am invatat sa accept ce nu se poate schimba si sa lupt pentru mici reusite. Nu sunt acolo unde mi-as fi dorit sa fiu dar calatoresc cu speranta ca sunt pe drumul cel bun…

Astazi, la ceas aniversar, sunt fericita si recunoascatoare. Ma bucur de sanatate, de suportul familiei, de vestile bune primite, de faptul ca in curand voi fi acasa. Si da, cred in minuni. Una s-a intamplat chiar astazi. Nu pot sa spun decat, multumesc Doamne…

Read Full Post »

Daca as detine 4 700 m de teren intr-o zona rezidentiala m-as considera un om norocos. As vinde 3000 m iar pe sfertul ramas, as constri o casa ca-n povestile cu final fericit. Sau daca as avea spirit de antreprenor si ceva cunostinte in domeniu, m-as transforma in dezvoltator imobiliar. Daca as fi destul de curajoasa, as construi un hotel cu baza de agrement si parc. Daca as avea gusturi excentrice as fauri un palat cu multe camere in care as trai ca o regina tot restul zilelor mele… Sau daca as fi un pic mai altruista, m-as gandi la un spital, ori la un centru de tratament, sau la o casa de batrani, poate as cladi o scoala, o gradinita, un centru cultural, o biblioteca, etc

Dar m-am trezit la realitate si constat ca n-am de facut alegeri dificile de genul celor enumerate mai sus. Eu nu dar Justo Galezo Martinez din Mejorada del Campo, da! Acest fost calugar spaniol a ales in urma cu 50 de ani sa construiasca pe terenul sau (care valoreaza astazi circa 1 170 000 E), o cathedrala. Povestea devine din ce in ce mai spectaculoasa, odata cu dezvaluirea detaliilor.

Justo imbraca haina monahala la varsta de 27 de ani din dorinta de a fi cat mai aproape de divinitate. La 35 de ani se imbolnaveste de tuberculoza, fiind nevoit sa paraseasca manastirea de teama contaminarii confratilor. Se intoarce in lumea seculara, cu inima grea dar cu speranta ca Dumnezeu il va vindeca. Si minunea se intampla un an mai tarziu, cand Jose ii fagaduieste Vindecatorului, ca dar de multumire, un loc de inchinare.

Jose nu este arhitect, nici macar constructor. Nu a facut niciodata un plan pentru mareata constructie. Totul este in capul meu, iar sursa de iluminare este Cuvantul lui Dumnezeu, marturiseste acesta. Pentru ca toate procedurile si normele stiintifice au fost incalcate, Biserica din Spania si Primaria locala s-au opus constructiei. Ca urmare, ierarhii Bisericii Catolice si edilul Primariei din Mejorado del Campo asteapta ca batranul nebun sa moara pentru a-i narui intr-o clipa, munca de-o viata.  

Dar chiar si acest crunt verdict  nu l-a oprit pe Jose din lucrul sau. Nicio alta piedica nu i-a stat in cale. Si-a vandut economiile, a colindat marginile oraselor pentru a aduna materiale reciclabile, a primit donatii si continua sa lucreze din 1961, zilnic, pentru proiectul vietii sale. Ar mai avea nevoie de 20 de ani ca lucrarea sa fie terminata.

Acum cand scriu aceste randuri, undeva in apropiere de Madrid, un om simplu, cu chipul brazdat de riduri, aseaza caramida pêste caramida, modeleaza arcade, proiecteaza turle care par sa atinga cerul… Munca de Sisif, aparent fara nicio noima, fara perspectiva… Si totusi, cred ca istoria asta a inspirat destula lume (povestea a fost mediatizata in intreaga lume, in urma unei campanii publicitare realizata de un distribuitor de apa). Perseverenta acestui om a schimbat deja destine. Si o va face in continuare, in ciuda amenintarii celor multi si puternici…

Pentru cunoscatorii limbii spaniole si nu numai, clik aici, pentru mai multe detalii si foto.

 

 

Multumiri colegului meu Asier Arawzo pentru poveste si pentru indicarea surselor. De traducere s-a ocupat (cam stangaci) Mr Google.   

Read Full Post »