Care este numele femeii de serviciu?

Studentii unui colegiu din Statele Unite vor tine minte toata viata testul pe care l-au primit la sfarsitul primului an de studiu, de la unul dintre profesorii lor. Intrebarea de final suna destul de ciudat: care este numele femeii de serviciu din scoala? Studentii au crezut ca este o intrebare facultativa, poate o capcana si s-au grabit sa-l intrebe pe profesor daca raspunsul avea sa conteze in vreun fel. Sigur ca da, cine stie numele femeii va primi 5 puncte, care se adauga la nota de final.

Rostul acestei intrebari extra-curiculare este usor de intuit. Profesorul a vrut sa le dea studentilor sai o lectie pretioasa de viata, spunandu-le in acest fel ca fiecare om este important si ca oricine merita atentia, recunosterea si respectul lor.

Am mai citit istorioara asta in trecut dar acum, cand am dat din nou peste ea intr-una din cartile lui John Maxwell, a fost diferit. M-am gandit la oamenii care, dupa standardele noastre au ocupatii neinsemnate: femei de serviciu, gunoieri, portari, lustruitori de pantofi, vanzatori de ziare, bilete, suveniruri, mancare, s.m.d. Nu cumva ii privim (sau nici macar nu-i privim) ca pe niste roboti, care trebuie sa ne serveasca repede, frumos si atent, pe noi astia care facem munci mai importante? Nu cumva credem ca ni se cuvin amabilitatea, serviabilitatea si rabdarea lor, uitand sa fim la randul nostru amabili, intelegatori si recunoscatori celor care ne fac diverse servicii, fie ele si contra-cost?

Nu stiu daca e din cauza zilelor magice pe care le parcurgem, dar eu am sentimentul ca acesti oameni chiar merita celebrati din cand in cand. Si am de gand sa trec la fapte. Mi-am propus sa-i cumpar un buchet de flori femeii care face curat pe scara blocului unde locuiesc, sa-i aflu numele, s-o intreb de sanatate, spunandu-i in acest fel multumesc. Am toate motivele sa-i fiu recunoscatoare. Dupa plecarea ei, totul straluceste de curatenie (in special usa din sticla e atat de curata incat se intampla des ca cei care vin la noi in vizita sa dea cu capul in ea), aerul este proaspat si parfumat iar asta imi da o stare de bine si sentimentul ca locuiesc intr-un loc minunat.

Tu stii numele femeii care face curat la serviciu, la scoala/facultate sau acolo unde te simti bine pentru ca e curat, cald si confortabil? Ii zambesti celui care te serveste la magazin? Ai scris unei persoane obisnuite, o scrisoare de recunostinta? I-ai multumit vreunui neinsemnat pentru un gest marunt care trebuia oricum facut? Ai aplaudat pe cineva umil, cu voce tare? Daca nu, ai timp sa recuperezi. Zilele acestea ar putea fi magice pentru toata lumea, inclusiv pentru femeile de serviciu de pe Planeta…

P.S. Numele femeii de serviciu din Scoala Generala era Coca, o tanti bruneta, mica de statura si rotofee, care tinea loc si de bodyguard. Mai departe memoria imi joaca feste. Daca as fi primit un test in liceu sau in facultate care sa contina intrebarea din titlu, l-as fi picat dar as fi invatat o lectie importanta de viata, un pic mai devreme…

M-am mutat in casa noua

Banner with thank you and white spring blossoms as background.

Dragi prieteni,

acest post este pentru voi, cei care m-ati urmarit aici, si care ati observat disparitia mea din ultima perioada. Am lipsit motivat, deoarece m-am investit intr-un proiect nou care se numeste Rova Psihoterapia. Aceasta va fi noua mea casa, in care va invit cu drag si pe voi, cei interesati de autocunoastere si dezvoltare personala.

Multumesc celor care mi-au calcat pragul aici, celor aproape 200 de abonati si curajosilor care au lasat marturii ale trecerii lor: comentarii la articole, impresii despre site, idei sau remarci referitoare la subiectele abordate de mine.

Am convingerea ca totul a avut sens si ca astazi intru intr-o noua etapa. Sa fie intr-un ceas bun, zic!

Cea mai importanta persoana din viata mea

In copilarie dar si mai tarziu, pana mi-am luat zborul din cuib, mama era cea mai importanta persoana din viata mea. Realizam asta, de fiecare data cand ma intorceam acasa din preumblarile zilnice. Daca nu se itea in prag, incepeam cercetarile, asteptand aparitia ei ca pe intoarcerea reginei la palat. Si intr-adevar EA avea/are o bagheta magica cu care continua sa aseze emotii, lucruri, evenimente la locul lor. Si astazi cand ma intorc la casa parinteasca, EA trebuie sa fie acolo, sa umple spatiul si sufletul tuturor cu emotie si semnificatie.

Mai tarziu a fost EL, alesul, un tanar ambitios si optimist, care transmitea in jur entuziasm, caldura si siguranta. Faptul ca l-am asteptat atatia ani cu nerabdare sa se intoarca acasa de la munca sau din calatorie, spune ceva despre cat de binecuvantata am fost/sunt prin prezenta lui.

La un moment dat a aparut puiul de om, de care m-am legat cu toate firele posibile si imposibile, pentru ca este pretios, cel mai minunat cadou pe care l-am primit de la viata. Mai am si alti pretiosi prin preajma, pentru care nu pot fi decat recunoscatoare…

Si totusi, daca ma intrebi astazi, care este cea mai importanta persoana din viata mea, o sa te surprind spunandu-ti ca EU insami sunt aceasta. Si nu, nu e vorba de egoism sau de aroganta aici, ci de maturitate emotionala. Cateva ratiuni pentru care ma aleg astazi pe mine, sunt urmatoarele:

1. Cand imi implinesc nevoile, sunt capabila sa raspund si nevoilor altor oameni.
2. De fiecare data cand am grija de sanatatea mea, pot sa ma ingrijesc si de sanatatea celor din preajma (fie si prin puterea exemplului, daca nu altfel).
3. Daca ma iubesc pe mine, pot sa-i iubesc si pe cei de langa mine. Il voi iubi pe aproapele meu tot atat cat ma iubesc pe mine. Cel putin asta am inteles eu din porunca biblica, sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti!
4. Am observat ca atunci cand sunt bine cu mine, sunt bine si in relatie cu altii. Si ceilalti observa asta 🙂
5. Cand sunt multumita cu ce am dar mai ales cu cine sunt, pot avea un spirit multumitor, si nu voi fi nevoita sa pun masti sau zambete false. Mai mult de atat, in loc de critica sau judecata, voi impartasi cu altii bucurie si seninatate.
6. Voi adauga valoare in viata altora, atata timp cat continui sa invat, sa cresc si sa ma dezvolt eu insami. Nu pot oferi altora ceea ce eu n-am dobandit inca.
7. Cand ma respect pe mine, ii voi respecta si pe altii, indiferent cine si cum sunt acestia (gen, culoare, religie, natie etc).
8. Aleg sa-mi traiesc viata cu bucurie, lasandu-i copilului meu cea mai pretioasa mostenire: bucuria de a trai
9. Pentru ca muncesc si pun prêt pe rezultatele muncii mele, voi aprecia implicit stradania si investitia altora. Voi intelege ca pentru darurile primite, am nevoie sa fiu recunoscatoare.
10. Cand ma aleg pe mine, decid sa ma opresc din cand in cand din vartejul indatoririlor zilnice si a constrangerilor de rol. Voi dori sa ma recompensez si sa celebrez viata, prin crearea unor momente speciale, acasa sau in vacantele pe care le petrec impreuna cu cei dragi.

Ar mai fi si alte motive pentru care EU sunt o prioritate pentru mine dar ma opresc aici. Dar tu, TU pe cine investesti cu putere si importanta in viata ta? Pe cine iubesti cel mai mult? Pe cine celebrezi din cand in cand? Raspunsurile tale conteaza mai ales pentru tine dar sunt interesante si pentru mine si cititorii mei, asa ca te invit sa lasi un comentariu, aici sau pe FB. Multumesc

Iubirea pe muchie de cutit. Personalitatea de tip borderline

Personalitatile  de tip borderline au stari de spirit schimbatoare si inexplicabile. Sunt mereu in  incertitudine, au sentimente conflictuale, sunt impulsive, confuze cu privire la cine sunt si ce vor de la ceilalti. Daca vorbim despre viata sentimentala, avem aceeasi confuzie. Un borderline te va iubi cu pasiune astazi, pentru ca maine sa nu mai vrea sa te vada…

Scheme de gandire de tip borderline:

• Nu stiu cine sunt si nici ce vreau (identitate fragmentata). Crizele de identitate, dublate de stima de sine scazuta, genereaza o profunda confuzie asupra rolurilor pe care le avem de indeplinit in viata. Aceasta confuzie aduce in plan sentimental dezordine si teama de singuratate. Ideea de a fi fata in fata cu tine insuti este inspaimantatoare prin vidul existential pe care-l propaga. Iubirea promisa in acest caz, poate parea o farsa, deoarece persoana cu identitate nedefinita si cu o stima de sine slaba, nu poate sa o contina, crezand ca nu o merita.
• Te iubesc si te urasc in acelasi timp (instabilitate emotionala). Aceasta dihotomie alb/negru il face pe borderline sa gandeasca totul in termeni de bun sau rau, succes sau esec, totul ori nimic. Astfel, accentul cade pe un cuvantul cheie. Daca, de exemplu, evoca amintirea unui succes la partener, va incerca apropierea afectiva, daca se gandeste la un aspect negativ, va dori distantarea emotionala.
• Nu pot trai cu tine dar nici fara tine (atractie si repulsie in acelasi timp). Aceasta schema de gandire distorsinata aduce in prim plan teama de abandon insotita de frica de intimitate. Mi-e teama sa te iubesc, caci ma vei parasi. Mi-e teama sa plec, caci te iubesc. Cam asa gandeste un borderline. De aici si consecintele: comportament paradoxal (dependent/independent), emotii contradictorii (iubire/ura), iubire haotica (de la agonie la extaz). In cazurile in care teama de abandon este exacerbata, borderlinul ameninta cu suicidul, se auto-mutileaza, santajeaza, manipuleaza…

De ce alegem paradoxul de tip borderline?

• Unele persoane au nevoie de emotii puternice care sa alunge monotonia, plictiseala si apatia din relatie. Ei vor varietate, distractie si suspans. Se pare ca subiectii de tip anti-social carora le lipseste compasiunea si altruismul, cauta astfel de parteneri.
• Unii dintre noi am putea fi sedusi de energia, buna dispozitie, inteligenta si comportamentul dezinhibat al unui borderline. Toate bune si frumoase, numai ca aceste manifestari vin la pachet cu dezordinea si paradoxul despre care am vorbit mai sus.
• Cei care se indragostesc de persoane de tip instabil isi fac iluzia ca partea lor intunecata va disparea sau se va metamorfoza, datorita iubirii ce le-o poarta. Asta este o iluzie, deoarece persoanele din aceasta categorie, nu-si pot controla exploziile emotionale. Va fi nevoie de ajutor specializat pentru ca lucrurile sa ia o turnura mai favorabila. Chiar si asa, rezultatele terapiei sunt uneori insesizabile. Se pare ca problema este profunda iar psihoterapia si pshihiatria nu au deocamdata solutii perfecte la acest tip de personalitate.

 Cum il recunosti pe borderline?

Este bine de stiut ca acest tip de personalitate este mai evident decat histrionicul, astfel incat, un ochi atent va detecta imediat ca ceva este in neregula cu persoana din fata sa. Ce anume ar trebui sa ne atraga atentia?

• Alterneaza intre idealizare si devalorizare a propriei persoane
• Vei observa lipsa de rezerve si prudenta a persoanei, auto-control scazut
• Fluctuatiiile emotionale vor fi mari, dispozitia afectiva a acestora schimbandu-se instantaneu
• Da dovada de comportamente paradoxale si contradictorii
• Cauta senzatii tari, inclusiv sex, droguri etc
• Va afisa seductie, extravaganta, emotii exacerbate, impulsivitate
• Va da dovada de sinceritate/franchete, lucru care s-ar putea sa te impresioneze
• Are spirit combativ, isi va sustine ideile fara sa tina cont de parerea ta, argumentata si legitima
• Are tendinta de a te tine in control, manipulandu-te, mai ales in plan emotional
• Manifesta dese accese de furie, nu poate manageria stresul

Atunci cand esti chiar tu un borderline:

Daca te regasesti in acest tipar comportamental, probabil realizezi ca ambivalenta si haosul in care te afli, ii raneste pe cei din preajma si implicit, pe tine. Te auto-pedepsesti si te sabotezi pentru ca nu ai suficienta incredere in tine. Ti-e teama de abandon si de aceea ramai in relatie de dependenta, amenintand, manipuland, santajandu-ti partenerul. Procedand astfel te indepartezi de acesta si distrugi iubirea pe care o chemi si o alungi in acelasi timp. Ce poti face sa aranjezi haosul emotional care iti distruge linistea? Iata cateva obiective:

• Lucreaza la identitatea ta, raspunzand corect la intrebarea cine sunt eu.
• Gaseste scopuri clare si incearca sa nu le abandonezi la prima furtuna emotionala
• Constientizeaza-ti emotiile extreme si incearca sa le tii sub control
• Cauta ajutor de specialitate si pastreaza un optimist moderat cu privire la sanatatea ta emotionala

Principalul obiectiv al psihoterapiei in acest caz este construirea unei relatii terapeutice oneste, de lunga durata, orientata spre comportamente mature si adaptative, in plan individual si social, cum ar fi: stabilitate emotionala, imbunatatirea imaginii de sine, adaptabilitate sociala etc. Vestea buna in cazul acestui tip de tulburare este faptul ca manifestarile scad in intensitate o data cu inaintarea in varsta. Deci rabdare si indelunga rabdare pentru partenerii/apropiatii borderlinilor.

Acum sa vorbim si despre tine: ma iubesti?

Mitul lui Narcis nu mai este demult un mit, cata vreme avem in preajma tot mai multi oameni indragostiti de propria persoana. In contextul iubirii, te poti intreba cum sa traiesti cu cineva care te inseala cu el (ea) insusi? Cum sa iubesti un om care se va indeparta de tine, crezand ca nu-l meriti? Cum sa accepti  declaratii precum, te iubesc pentru ca ma admiri?

Trei atitudini irationale ale narcisicului:

• Nevoile mele sunt mai importante decat ale tale. Narcisicul nu se poate detasa de nevoile si sentimentele sale, egoismul si manipularea fiind armele sale predilecte. Un narcisist va fi sclavul punctului sau de vedere, impunandu-si opinia, incepand de la preferintele culinare, continuand cu garderoba, mobila din casa si petrecerea timpului liber. Celalalt este pus in slujba propriilor interese, avand convingerea ca este cu el pentru a-l servi.
• Esti norocos/norocoasa ca sunt partenerul tau. Aceasta atitudine de superioritate si infatuare vine din dorinta de imagine si statut privilegiate. In realitate, accesele de grandomanie sunt o modalitate de a compensa complexele sale de inferioritate.
• Daca ma critici, nu ma iubesti. Narcisicul este hipersensibil la critica pentru ca, desi se pozitioneaza arogant si superior, in realitate are o stima de sine scazuta pe care vrea sa o inabuse cu orice pret.

De ce il preferam pe Narcis? Puterea ego-ului

• Am nevoie de un partener frumos si valoros care sa starneasca invidii in jurul meu. Ca si cum valoarea unei persoane ar depinde de importanta, faima sau statutul partenerului ei, aceasta perceptie poate fi construita pe o imagine de sine fragila, poate pe singuratate, esecuri repetate etc
• Am nevoie de cineva cu care sa ma identific. Aceasta idee se construieste pe ipoteza ca o persoana faimoasa, admirata si cautata poate sa-mi imprumute ceva din sensul si statutul ei. Este bine de stiut ca atunci cand il vad pe partener ca pe o carja psihologica sau ca un sens pentru viata mea, ma aflu intr-o mare eroare.
• Am nevoie sa daruiesc iubire. Cand unul dintre parteneri daruieste si celalalt doar primeste, fara sa existe reciprocitate, daruirea devine distructiva iar iubirea, toxica.

Ce faci cu Narcis-ul de langa tine?

Cand egoismul domneste, ai de ales intre doua strategii opuse: fie iti adori partenerul, alimentandu-i permanent nevoia de atentie, fie il cobori de pe piedestal si il umanizezi. Ambele strategii sunt riscante si au consecinte greu de prevazut.

In prima varianta, blanda, va trebui sa te adaptezi stilului partenerului, adoptand o pozitie de subordonare. Sa admiri, sa te mentii in umbra, sa-i poleiesti imaginea prin toate mijloacele posibile, sa-i accepti capriciile si vanitatile, sa devii imun la indiferenta lui afectiva etc.

In varianta opusa, democratica, vei declansa o criza si poate chiar despartirea. Daca vrei totusi sa risti, ar trebui sa fii tu insuti, sa fii in dezacord cand este cazul, prin opozitie ferma si directa, sa contracarezi comportamentul manipulator…

 Cum sa-l recunosti pe Narcis, inainte de a fi prea tarziu?

• Lasa impresia ca te asculta, desi in realitate este preocupat de propriul ego. Il poti testa din cand in cand, sa vezi daca retine informatiile pe care i le transmiti
• Temele de discutie il au pe el si preocuparile lui in centru. Este framantat de propriile dorinte si nevoi, lipsit de empatie si intelegere fata de altii.
• Va arata intotdeauna impecabil, etalandu-si hainele de firma, ceasurile, pantofii, masina si semnaland astfel ca este in pas cu tendintele modei
• Va avea raspuns la toate intrebarile si temele pe care le discutati. Nu va spune niciodata, nu stiu
• Nu-i place sa fie conformist, incearca sa se sustraga regulilor. In acelasi timp este deosebit de sensibil la critica, aparandu-se de aspectele negative care i-ar stirbi din prestigiu.
• Va arata un interes deosebit fata de persoanele cu rang si statut social inalt

Cand ai propria ta narcisa

• Incearca un exercitiu de empatie, gandindu-te si la celalalt, nu doar la tine. Nu trebuie ca toata lumea sa graviteze in jurul tau.
• Renunta la competitia pentru castigarea atentiei. Vei fi surprins ca oamenii te vor accepta exact asa cum esti
• Inceteaza sa mai vinzi imaginea grandorii tale. Accepta valori precum modestia si autenticitatea, fara sa-ti pese de gura lumii
• Invata sa pierzi si considera asta o lectie, nu un esec
• Lucreaza la aspectele importante ale relatiei cu tine si cu ceilalti.

Un narcisist celebru: Despre scriitorul Ernest Hemingway s-a pastrat o marturie conform careia, a facut o criza de furie, urmata de o tacere de 3 zile, pentru ca sotia lui s-a imbolnavit la un moment dat si a primit mai multa atentie decat el 🙂

 

Iubirea cu TOC

Matei intra pe usa fix la ora 18 00, mormaie un salut scurt si intra direct in bucatarie. Ti-am spus ca nu-mi place sa vad vase nespalate in chiuveta, ii spune sotiei, ocupata cu pregatirea mesei. Si ce-i cu borcanul asta aici? Phoai, uite si un fir de par pe podea. Ti-am cerut sa aspiri zilnic casa. O sa merg la dus. Pana ies, vreau sa pui lucrurile in ordine pe aici…

Scenarii ca acestea se repeta zilnic atunci cand ai de-a face cu un tipar/tip obsesiv compulsiv (TOC). El stabileste reguli, ordoneaza, sistematizeaza, controleaza. Pentru orice activitate, pentru orice lucru, are un manual de instructiuni. Este rigid, inflexibil, sobru dar munceste mult, cu eficienta si responsabilitate. Din acest motiv, la serviciu este apreciat si promovat. Are prestanta si autoritate. Pacat ca, o data ajuns acasa, devine teroristul de serviciu. Ce se intampla de fapt, de unde vine supliciul?

Tipare de gandire ale obsesivului:

Gresesti prea mult. Aceasta credinta care se afla in capul celui cu TOC, il transforma pe partener intr-un obsesiv secundar care se straduieste sa-i fie pe plac obsesivului principal. Nu va reusi, iar asta il va face din ce in ce mai frustrat si nesigur. Ajunge sa greseasca din teama de a nu gresi. Vedem aici o spirala auto-distructiva care ucide dragostea dar si linistea amandorura.

De astazi eu voi prelua fraiele. Aceasta decizie este imperioasa deoarece, obsesivul are impresia ca nimeni nu poate supraveghea lucrurile mai bine ca el. Pe langa faptul ca rolul de conducator absolut devine obositor, partenerul se va simti inutil si exclus.

Trebuie sa-mi mentin emotiile sub control. Apetenta obsesivului pentru cultul rationalitatii, postuleaza ca, a trai inseamna a suferi. Bucuria sau exprimarea emotiilor este pentru el, un semn clar de slabiciune. Iubirea ar putea fi, cel mult eficienta iar in cel mai rau caz, inexistenta.

De ce ne plac TOC-urile?

Comportamentele obsesivului sunt respectate in orice cultura. Responsabilitatea, puterea de munca, corectitudinea si seriozitatea sunt calitati care atrag atentia.

Daca ai tendinta sa fii dezordonat si sa amani la nesfarsit sarcinile, s-ar putea sa crezi ca esti un norocos cand dai peste o persoana cu TOC. Asta pentru ca iti doresti sa ai pe cineva eficient langa tine. Partea mai putin fasta aici este ca, acea persoana va prelua sarcini dar va controla si cenzura totul in jur, inclusiv actiunile tale. Ceea ce admiri la inceput, vei sfarsi prin a repudia mai tarziu.

Daca ai mai putin auto-control, vei gandi ca cineva care are caracteristicile obsesivului este persoana care te va aduce pe calea cea dreapta. Inainte de a te cunoaste, viata mea era un dezastru. Acum, datorita tie, sunt un om nou, i-ai putea spune in luna de miere. Mai tarziu insa, vei constata ca viata ta a devenit un calvar, datorat normelor impuse cu forta de cel care vrea sa-ti schimbe viata dupa regulile si calculele propri.

Daca apreciezi loialitatea si angajamentul in cadrul relatiilor, atunci ai gasit in obsesiv partenerul ideal. Pe langa faptul ca este responsabil, mai este si fidel. Toate bune si frumoase, doar ca, datorita atitudinii sale rigide si severe, te va epuiza/tortura din punct de vedere emotional.

 Strategii de supravietuire cu TOC-ul

Walter Riso, in cartea sa Iubiri toxice propune doua solutii extreme si una de mijloc pentru a-i face fata:

• sa accepti controlul si sa reglementezi iubirea. Asta ar insemna un fel de convertire la obsesivitate, resemnare si conformare la reguli. Beneficiul in acest caz ar fi pastrarea relatiei. In rest va trebui sa fii tolerant, sa fii atent la detalii, sa te straduiesti sa gresesti cat mai putin, sa duci o viata austera si monotona in cadrele stabilite de partener, sa-i acompaniezi obsesiile ca un vice-obsesiv ce vei deveni…
• sa respingi obsesiile si sa limitezi perfectionismul in viata cotidiana. Riscul in acest caz este sa fii privit de partener cu dispret si chiar sa pierzi relatia. Daca indraznesti sa apuci calea revoltei, va trebui sa-ti dai voie sa fii spontan si imprevizibil, sa te relaxezi, sa razi si sa te bucuri, sa te lasi purtat de sentimente, sa iei decizii si de unul singur, sa comiti greseli fara a te scuza sau a promite ca vei fi mai atent data viitoare etc.
• sa ajungeti impreuna la acorduri rationale si sa-l convingi pe partener sa caute ajutor specializat. Asta ar putea fi o solutie viabila, de vreme ce obsesiv-compulsivul sufera el insusi datorita felului sau de a fi, deci ar putea fi motivat sa accepte ajutorul propus. Scopul terapiei ar fi atenuarea rigiditatii mentale si imbunatatirea exprimarii emotionale.

Cum recunosti persoana cu TOC    

• Este dependenta de munca
• Va observa greselile celor din jur cu mare usirinta si le va evidentia – tipul moralist
• Atentia se va focaliza pe detalii, pierzand din vedere ansamblul
• Sufera de un exces de ratiune si un deficit sentimental
• Isi va asuma postura de lider in aproape orice tip de relatie
• Va arata mereu impecabila, va fi ordonata si conformista
• Va fi supusa in fata figurilor cu autoritate

Cand TOC-ul este al tau

• Incearca sa intelegi ce se intampla cu tine si in jurul tau din cauza obsesiilor personale.
• Fii flexibil, nu exagera, nu generaliza.
• Ingaduie-ti sa pierzi controlul si sa te bucuri din nou de viata
• Constientizeaza ca fericirea nu are de-a face (doar) cu certitudinea si performanta
• Daca disconfortul creat de TOC este sever, cauta degraba ajutor specializat.

 

Precizare: Tulburarea obsesiv-compulsiva este o tulburare de personalitate destul de prezenta in mediul social, cu grade diferite de manifestare. In cazuri severe, TOC creaza probleme foarte mari persoanei in cauza si apropiatilor. De exemplu, un obsedat de curatenie si mediu aseptic se va spala de zeci de ori pe maini (de la manie ajunge la carne vie) va steriliza totul in jur, va aerisi casa de multe ori pe zi si tot nu va fi linistit. Aceste ritualuri de purificare ar trebui sa-l scape de anxietate dar cercul vicios nu poate fi intrerupt decat cu terapie, inclusiv medicamentoasa.

 

 

Cu tine dar fara tine. Personalitatea pasiv-agresiva

Sa traiesti cu un pasiv-agresiv este ca si cum ai avea razboi civil in propria casa. Asta presupune sabotaj, insurectie, protest, lentoare si indolenta. Iubire conflictuala, subversiva, ostila si dependenta in acelasi timp. Intrebarea care se pune inca din start este: poti trai cu cineva care are nevoie de tine dar te respinge in acelasi timp?

Caracteristicile pasiv-agresivului:

• Manifesta un vadit conflict cu autoritatea
• Da dovada de imaturitate emotionala/relationala
• Are tendinta de a fugi de responsabilitati, gasind tot felul de scuze
• Este lenes si indolent, amanand la nesfarsit ceea ce are de facut
• Se comporta evaziv, apatic, cinic.
• Calmul afisat se transforma in instrument de lupta si pedeapsa cand se simte amenintat
• Este pesimist, de cele mai multe ori face profetii dezastruoase
• Dupa perioade de liniste si acalmie, are izbucniri agresive (terorism emotional).

Cateva tipare de gandire ale pasiv-agresivului:

• Apropierea ma incatuseaza, departarea ma nelinisteste. Cu alte cuvinte, nici cu tine, nici fara tine. Aceasta dualitate este posibila deoarece pasiv-agresivul are nevoie de o figura autoritara langa sine pentru protectie si sprijin dar are nevoie in acelasi timp de autonomie si eliberare de controlul autoritatii. Cand oricare din cele doua atitudini devine evidenta, partenerul este rau. In primul caz, devine sufocant, in al doilea distant.
• Trebuie sa ma opun iubirii tale dar fara sa te pierd. Aceasta strategie a mijlocului de drum, ii ofera pasiv agresivului avantajele unei relatii (siguranta materiala, statut etc) dar il mentine neasumat intr-o relatie formala. Iubirea in acest caz este un rau necesar pe care trebuie sa-l combati dar fara sa-l elimini.
• Desi ne iubim, dragostea noastra se va sfarsi. Este o profetie care se va autoimplini, deoarece pasiv agresivii vad intotdeauna partea goala a paharului, descurajandu-i pe cei din jur, chiar in momente de relaxare si bucurie.

De ce cad oamenii in capcana pasiv-agresivilor?

Exista doua categorii de persoane care fac aliante cu pasiv-agresivii:

• Persoanele protectoare cu un puternic simt matern/patern. Protectivii se valorizeaza purtand de grija altora, insa daca ne referim la cuplu, cine si-ar dori un fiu sau o fiica drept partener? Si-apoi, uniunile pe baza de slabiciune a partenerului, sunt iubiri toxice, codependente si epuizante. Mai devreme sau mai tarziu, vor falimenta din pricina oboselii.
• Persoanele comode, carora li se potriveste stilul calm si neimplicat al acestora. Povestea acestor aliante este la fel de nefericita, pentru ca duce la apatie, plictiseala, dezordine si dezinteres.

Cum supravietuiesti incertitudinii pasiv-agresive?

Walter Rice propune doua modalitati de iesire la liman in acest caz:

• Prima ar fi sa-l adopti pe pasiv-agresiv si sa-i suporti ambivalenta. Asta inseamna misionarism si altruism de tip radical. Daca iti asumi aceasta strategie, iata ce trebuie sa faci: sa-ti accepti partenerul exact asa cum este, sa incerci sa vezi aspectele pozitive ale acestuia, sa te adaptezi la pasivitatea si ritmul lui, sa nu astepti nimic in schimbul sacrificiului tau, sa fii disponibil oricand sa-i satisfaci dorintele, sa-i suporti imbufnarile si sabotajele.
• A doua, sa initiezi o miscare de contra-insurgenta, solicitandu-i pasiv-agresivului maturitate si implicare. Sigur ca aceasta varianta este calea cea grea, care va duce in final, fie la succes prin cooperare si terapie, fie la ruptura, de vreme ce pasiv-agresivul te va considera o persoana despotica si autoritara si va fi motivata sa te inlocuiasca de urgenta cu un protector.

Cum ii recunosti pe pasiv-agresivi. Cateva indicii:

• Promit mai mult decat reusesc sa faca.
• Cer favoruri fara sa ofere ceva in schimb
• Sunt neseriosi: nu raspund la telefon, nu ajung la intalniri sau intarzie fara sa comunice acest fapt
• Relatia va fi sinuoasa cu numeroase zone moarte. Cand te indepartezi, te cauta, cand te apropii, te respinge
• Parerile lor despre oameni si lume in general sunt deosebit de critice siin general, negative.
• Nu le place sa ai initiativa dar nu vor avea nici ei una

Atunci cand persoana pasiv-agresiva esti chiar tu:

• Va trebui sa recunosti ca esti o persoana dificila din punct de vedere emotional si ca relatia pe care o ai cu partenerul tau una este toxica
• Nu esti usor de iubit deoarece nehotararea, ambiguitatea si imaturitatea ta sunt greu de gestionat.
• In procesul de vindecare ar trebui sa intelegi ce anume din istoricul tau personal a contribuit la ambivalenta si contradictiile tale. Este posibil sa fie vorba de factori de dezvoltare, mai precis de modelele disfunctionale din cadrul familiei de provenienta. Daca parintii tai au fost imprevizibili si indescifrabili in daruirea afectiunii, daca te-au criticat si ai simtit nesiguranta in relatie cu acestia, daca a existat rivalitate intre frati si incongruienta in educatia ta, aceste particularitati si-au pus amprenta asupra ta
• Ai nevoie de ajutor specializat. In cazul tau, psihologul/terapeutul va incerca sa te invete sa discerni intre autoritarism si prietenie, intre opozitie justificata si cea inventata. Vei invata sa vorbesti deschis, sa-ti exprimi gandurile si trairile intr-o maniera adecvata.
• Chiar daca procesul este lung si anevoios, merita sa incerci iesirea din razboiul civil care-ti ucide relatia. Succes!

 

P.S. Desi tipologia pasiv-agresiva nu este considerata o tulburare psihica (DSM-urile nu o iau in atentie), aceasta, in cazurile in care exista, reprezinta o piedica majora in calea bunastarii personale/de cuplu/familiale. Iata de ce, consider ca este bine sa cunoastem si sa recunoastem simptomele acesteia, pentru a iesi din tiparul disfunctional si a gasi echilibrul de care avem nevoie.

Revolutionarul indian Mahatma Gandhi, a folosit ca arme de lupta in atingerea obiectivelor politice, tactici pasiv-agresive. Actiunile sale de rezistenta non-violenta (marsuri, greva foamei, refuzul platii taxelor etc) au dat roade, India obtinand independenta de sub dominatia Marii Britanii in 1947.

Te iubesc la nebunie, oare chiar asa sa fie?

Pornind de la premisa ca o relatie de cuplu reusita este cea in care ambii parteneri sunt multumiti, si-si pot realiza planurile de viitor, fara a-si vedea drepturile incalcate, m-am gandit sa prezint in cadrul unui serial, tipologiile afective disfunctionale, asa numitele iubiri toxice care contravin modelului sanatos de relatie si care sunt, pe drept cuvant, incadrate la rubrica: ASA NU! Astazi ma voi ocupa de iubirea teatrala sau tipul histrionic teatral.

Caracteristicile histrionicului

Personajul histrionic are dorinta de a fi mereu in centrul atentiei, contine si exprima emotii exacerbate si fluctuante, are comportament seducator,  grija exagerata pentru aspectul fizic, o atitudine dramatica, entuziasm si inflacarare in relatiile interpersonale.

Relatia cu persoanele histrionice pare gratificanta la inceput insa pe parcurs devine epuizanta. Asta pentru ca histrionicul oscileaza intre 2 scheme de gandire opuse: sunt un nimeni, atunci cand nu am atentia partenerului si, sunt o fiinta exceptionala care ii cucereste pe toti, in situatia in care primeste atentia si validarea celor din preajma.

Este foarte usor sa cazi in mrejele unui histrionic. Cine nu se simte bine in compania unui personaj sociabil, seducator, a unuia care acorda complimente si confirmari? Insa partile mai putin placute, inclina balanta in zona negativa. Histrionicul doreste sa mentina atentia cu orice prêt, starile lui de spirit sunt schimbatoare si manipulatoare, este lipsit de empatie, idealizeaza relatia, dramatizeaza problemele. Practic celalalt este confiscat intr-o schema de emotii fluctuante care, mai devreme sau mai tarziu il vor epuiza. O relatie cu pretentii in care iubirea se confunda cu dorintele unilaterale, vesnic nesatisfacute…

Cum sa supravituiesti unui histrionic?

Walter Riso, in cartea Iubiri toxice, sugereaza trei atitudini:

• una slaba care presupune sa te lasi coplesit de emotiile negative ale celuilalt fara a opune rezistenta. In acest caz trebuie sa te inarmezi cu rabdare atunci cand persoana histrionica are accese de furie/isterie, sa fii atent la detalii (sa nu uiti vreo aniversare, fie ea si a primei intalniri), sa-i spui mereu cat de extraordinar/a este, sa daruiesti tandrete si iubire fara limite, s-o lasi sa iasa in evidenta oricand doreste, sa-i impartasesti si sa-i aprobi starile de spirit, sa nu spui niciodata nu.
• una dura: sa-ti afirmi autonomia personala si sa impui limite. In cadrul acestei strategii, se recomanda sa nu cedezi niciunui tip de manipulare, indiferent de circumstante, sa stabilesti limite ale spatiului personal si sa nu permiti incalcarea lor. Sa-i atragi atentia atunci cand se da in spectacol in public, sa desfasori activitati de sine statator, sa-l echilibrezi emotionalul cand este cazul, prin apel la ratiune.
• calea de mijloc ar fi negocierea, care desi poate fi epuizanta, uneori da rezultate. Putem incepe prin redefinirea spatiului personal, putem crea momente de luciditate, putem incerca sa rezolvam problemele de zi cu zi prin apelul la calm si intelegere, sa discernem impreuna unde si cand este in regula sa fii in centrul atentiei, putem incuraja pasiuni sau activitati individuale, care sa-i permita histrionicului sa-si canalizeze energiile creatoare, putem sa cultivam interesul pentru teme profunde si semnificative etc. O veste incurajatoare este, potrivit specialistilor, faptul ca aceasta tulburare pare sa diminueze, o data cu trecerea timpului.

 Cum sa recunosti o persoana histrionica inainte de a te indragosti?

• histrionicii atrag atentia prin tinuta, gesturi, vorbe, se implica foarte mult emotional/pasional in tot ce spun si fac
• vor fi dispusi sa-ti spuna ce-ti doresti, inclusiv sa apeleze la complimente si laude cand nu este cazul
• nu stiu ce inseamna discretia asa ca s-ar putea ca o data ajunsi intr-un loc sa fie tinta privirilor si comentariilor celor prezenti
• comunicarea este intotdeauna bazata pe impresii de moment, in formulari de genul: esti fata/baiatul visurilor mele, sunt o norocoasa ca te-am intalnit, a fost o seara superba sau dimpotriva: a fost jalnic, dezgustator, groaznic.
• trec foarte usor de la o stare emotionala la alta
• uneori vei fi de-a dreptul surprins sau socat de intrebarile directe sau de propunerile facute.

Cand persoana histrionic-teatrala esti chiar tu:

Ar trebui sa stii ca stima ta de sine nu sta in valoarea pe care ti-o atribuie ceilalti, ci in cine esti tu de fapt. Ceea ce conteaza este fiinta ta, viziunea ta asupra lumii, caldura ta sufleteasca, fara armura si decoruri. Emotiile sunt umane dar va trebui sa inveti sa le strunesti. E nevoie de prudenta si sobrietate in anumite contexte care cer acest lucru. Cultiva simplitatea, in locul stralucirii si a fastului. Gandeste limpede si straduieste-te sa iubesti profund si echilibrat.

De ce esti in acest tipar de personalitate?

Exista mai multi factori care contribuie la tipul acesta de comportament, cum ar fi: neurochimici (studiile releva faptul ca histrionicii au un nivel de norepinefrina ridicat, de aici reactivitatea emotionala); de dezvoltare (copilarie traumatizanta); bio-sociali  (este posibil sa imiti, chiar si inconstient, anumite modele de tip histrionic din familia ta); socio-culturali (s-a constatat o rata mai mare a tipologiei histrionice in culturile care valorizeaza dezinhibarea emotionala); variabile personale (poate ai avut nevoie de atentie si altcineva din preajma a primit-o in detrimentul tau) etc.

Ce-i de facut?

• In primul rand sa recunosti ca ai o problema si ca asta te impiedica sa fii implinit/a tu ca persoana dar si ceilalti care sunt langa tine.
• Sa accepti feed-back-ul celorlalti si sa negociezi schimbarea. Sa incerci sa calmezi emotiile atunci cand apar navalnic prin apelul la ratiune, gen: acum trebuie sa respir adanc si sa ma calmez. Desi imi vine sa blestem pe cel de langa mine, ce-ar fi sa-l binecuvant, fie si cu un ton ridicat?
• daca aceste strategii nu functioneaza este indicat ajutorul specializat. Psihologul (psihiatrul) nu va incerca in acest caz sa-ti schimbe identitatea ci va cauta sa vorbeasca emotiilor tale si sa te canalizeze rational spre echilibrul de care ai nevoie. Succes!

Precizari:

• termenul de histrionic a inlocuit pe cel de isteric (personalitate de tip isteric), asa cum aparea acest tip de tulburare in DSM-urile vechi.
• aceasta tulburare de personalitate este greu de diagnosticat, datorita tabloului clinic complex si a manifestarilor contradictorii
• se pare ca o data cu inaintarea in varsta, manifestarile de tip histrionic se diminueaza
• se crede ca femeile sunt intotdeauna mai histrionice/isterice decat barbatii 🙂

Codul bunelor maniere pe Facebook

Pentru ca am facut eu insami destule greseli, pentru ca am vazut o multime de gafe impardonabile pe aici, deoarece imi displace sa primesc cereri de prietenie de la persoane fara chip sau de la masinute, pisoiasi, floricute si mascute, pentru ca m-am (mai) prins intre timp cum sta treaba cu facebook, am decis sa insir aici cateva reguli practice si de bun simt, intru folosul celor care vor binevoi sa le bage in seama…

1. Prezinta-te lumii cu numele tau adevarat sau cu un pseudonim care are elemente comune numelui tau. In caz contrar, poti fi banuit de rele intentii (furt de identitate, cont fals etc), snobism sau infantilism. Adauga cateva elemente de identitate, pentru a putea fi reperat cu usurinta de prietenii/cunostintele vechi, care ti-au pierdut urma la un moment dat…
2. Daca tot ai decis sa faci parte dintr-o retea sociala, arata-te lumii macar in poza de profil. Spatiul vid, fotografia de grup, masinute, pisicute, pantofiori, floricele, lumanarele si-alte cele, n-au ce cauta in acel loc, destinat strict identitatii vizuale a unui user. Inca ceva: in poza de profil ar trebui sa apari orientat (corp si privire) spre interiorul paginii, spre dreapta in cazul fb, nu spre marginile ei. Este o regula de estetica a imaginii dar si un semn de respect pentru prietenii tai, pe care ii privesti in fata, nu cu ochiul soacrei.
3. Nu schimba prea des fotografiile de profil si nu partaja tot timpul poze cu tine in diferite ipostaze, unele de-a dreptul nude, banale si hilare. Asta poate sa creeze un efect invers decat cel scontat, adica, in loc de admiratie, ai putea obtine dizgratie.
4. Nu este de bon ton sa ai cont comun cu sotul, prietena sau iubitul pe retelele sociale. Imagineaza-ti ce s-ar intampla in cazul in care te desparti de iubit/sot iar acesta, avand acces la contul comun de Fb, iti face imaginea praf a doua zi, ca sa se razbune!? Nu vorbesc din filme ci din cele vazute pe aici.
5. Ai grija la fluctuatiile status-ului marital. Am vazut destule persoane nerabdatoare sa intre intr-o relatie astazi, doar ca sa iasa din ea maine. Asteapta sa se limpezeasca lucrurile si apoi comunica schimbarea de status, cu discretie si responsabilitate, eventual originalitate.
6. Nu cere prietenia persoanelor pe care nu le cunosti in mediul real. Nu este politicos si poate fi interpretabil, in functie de interesele/prejudecatile/cultura fiecaruia. Pentru cazurile in care doresti sa urmaresti o personalitate publica, un grup sau un site care se  afla in sfera ta de interes, poti face asta printr-un simplu like la paginile respective.
7. Nu-ti expune prea mult copiii aici. Sunt multe motive pentru care n-ar trebui sa o faci deloc dar eu m-as opri doar la unul: s-ar putea ca lor sa nu le placa asta cand vor creste.
8. Nu-ti da singur like. E ca si cum ai striga in gura mare ca iti place de tine, in timp ce altii pot avea dubii serioase in aceasta privinta.
9. Nu eticheta pe nimeni in pozele de grup, inainte de a cere permisiunea pentru acest lucru.
10. Nu trimite felicitari, inimioare, link-uri prietenilor tai, fara sa ceri permisiunea acestora in avans. De fapt mesajele de acest tip ar trebui trimise in privat si doar daca esti sigur ca gestul tau va fi apreciat de respectivii destinatari.
11. Nu scrie mesaje private in postari publice. Sunt penibile unele comentarii de genul: ce faci Marine, ti-ai luat pastilele azi sau vezi ca mane trec pe la tine, sa stai acasa pe la 5. Iti las numarul de telefon acilea, ma suni tu cand ai timp…
12. Nu fii prea curios cand primesti link-uri dubioase, inclusiv de la persoane de incredere. S-ar putea sa te pricopsesti cu niste virusi frumusei pe care sa-i trimiti la randul tau mai departe si n-o sa fie deloc confortabil. Stiu asta din proprie experienta.
13. Abtine-te sa faci comentarii rautacioase la postarile altora. Fii politicos, amabil si tolerant cu ceilalti, chiar daca esti provocat. Initial, Fb a fost creat pentru apreciere (de aceea nu avem un buton pentru dislike) si pentru schimb de idei, opinii, resurse. Daca alegi sa-ti versi veninul aici, spui multe despre tine, nu despre altii. Facebook este despre noi, nu despre ceilalti!
14. Nu scoate rufele in public, vorbind despre tine vrute si nevrute. Vulnerabilitatea este buna pana la un punct, dar nu este locul ei cel mai potrivit aici.
15. Straduieste-te sa te exprimi corect din punct de vedere gramatical. S-ar putea sa spui lucruri interesante dar sa nu fii luat in seama din pricina felului in care iti redactezi mesajele.
16. Incearca sa aduci aici continut original sau ceva care merita intr-adevar impartasit cu altii. Partajarea poptamaselor, a aforismelor de doi lei si a kitsch-ului in general, nu aduce plus valoare comunitatii virtuale si nici tie, dimpotriva…

As mai adauga la aceasta lista de manière pe Fb, opinia mea vis-a-vis de cei care anunta curatenie in lista de prieteni. Daca pe cei care renunta la retea din diverse motive ii inteleg, pe cei care sunt mereu in renovare, ba. Pai cine te-a pus sa colectionezi sute, poate mii de prieteni? Cine te obliga sa-i urmaresti pe toti, daca nu-ti convine ce vezi? Cine te imboldeste sa partajezi pôze cu toti prietenii si neprietenii din lista supra-incarcata? Cine sau ce te-a fortat sa ceri prietenia unora ca apoi sa-i blochezi sau sa-i maturi afara etc. La ora actuala, Fb s-a perfectionat atat de mult incat poti face aproape tot ce vrei din setari. Poti urmari doar persoane preferate, poti impartasi mesaje sau fotografii doar cu membrii familiei si apropiatii, poti face tot ce vor muschii tai fara sa dai cu flit  spre peretii virtuali. Daca totusi o faci, de ce sa anunti operatiunea cu surle si trambite? De ce sa-i faci pe prietenii tai (pe care tu i-ai acceptat initial sau chiar i-ai invitat in casa) sa se simta respinsi? De ce sa imparti lumea ta in dezirabili si indezirabili? Nu vad rostul, desi fiecare este liber sa faca ce si cum doreste. E valabil si pentru regulile (perfectibile) de mai sus.

In final, credeti ca mi-a scapat ceva interesant si demn de impartasit despre manierele pe FB? Astept opinii, comentarii si sugestii pe blog sau pe pagina de facebook. Merci

 

Ma vezi tata?

Cunosc pe cineva caruia i s-a profetizat de catre tata, ca nu va realiza nimic in viata. Ca va fi un nimeni, un incurca lume, dependent de altii. Vorbele blestemate au fost intarite de atitudini, comportamente, fapte. A fost batut, izolat, retras de la scoala si exploatat fara mila. Otrava neputintei, a indoielii de sine si a devalorizarii i-a fost picurata in suflet ani la rand, producand daune ireparabile…

Ce credeti ca s-a intamplat cu acel copil care intre timp a implinit 75 de ani? Destinul i-a harazit un instinct al supravietuirii fantastic, asa ca la un moment dat si-a luat viata in propriile maini. Si-a intemeiat o familie, si-a construit o casa, apoi a doua si a treia, muncind pe rupte. A crescut copii, s-a reintors pe bancile scolii, a inceput sa citeasca si sa-si cultive spiritul.

O intorsatura frumoasa a vietii, veti spune. Da, cu siguranta. Dar motivatia din spatele acestei schimbari este morbida. Stiti de ce-a facut omul nostru toate aceste ispravi? Ca sa-i demonstreze tatalui ca este in stare sa le faca. Sa-i spuna ca s-a inselat cand l-a socotit un neispravit, un nemernic, incapabil de fapte marete. Asa ca dupa fiecare obiectiv implinit, se intorcea spre tata si-l intreba intr-un fel sau altul: Ma vezi tata? Nu-i asa ca pot? Nu-i asa ca ma descurc? Hai spune-mi ca ma accepti, spune-mi ca esti mandru de mine. Tata, te rog fa macar un gest cu mana, aproba-ma din priviri, te rog spune ceva tata…

Dar tatal n-a schitat niciun gest, n-a scos niciun sunet. Iar omul nostru a continuat cursa nebuna spre inima ferecata a tatalui sau. Ani la rand, fara oprire, fara ragaz. A sosit si ziua cand fiul a trebuit sa ingrijeasca de acest tata tiran care i-a furat viata. Acela a fost momentul in care am asistat la una din cele mai duioase scene pe care am vazut-o vreodata. Un adult-copil hranea cu lingurita un tata batran si neputincios. O facea cu drag si voiosie. Chiar si atunci il mai intreba din priviri: tata, nu-i asa ca esti mandru de mine? Nu-i asa ca ma pretuiesti? Nu-i asa ca ma iubesti si pe mine?

Intr-un tarziu, cuprins de remuscari, batranul avea sa slobozeasca niste cuvinte straine de sine dar vindecatoare. Iarta-ma ma! Iarta-ma! Ma ierti, l-a intrebat cu glas ca de tunet. Sigur ca te iert tata, i–a soptit fiul.

Tatal este oale si ulcele de mult dar fiul inca se lupta cu fantomele trecutului sau. Inca vrea sa-i demonstreze tatalui ca el este un om demn, ca merita sa fie luat in seama, ca poate fi acceptat si iubit. Simt compasiune pentru acest om care si-a irosit viata pentru un vis furat. A investit in tot soiul de proiecte, care nu vor reusi niciodata sa-i vindece sufletul ranit…

Ne place sa stim ca sensul ales pentru viata este al nostru, ca ne-am gasit rostul pe lume. Alergam dupa succes, bogatie, putere, iubire, credinta, adevar. Ne ascundem sufletul chinuit de fantome in spatele rolului, statutului, functiei, banilor. Poate ca e timpul sa ne oprim o clipa si sa ne intrebam daca nu cumva am realizat toate astea pentru a castiga aprobarea mamei, a tatalui, a sotului, sotiei, bunicilor, sefilor etc. Daca acesta este crudul adevar, sa lasam fantomele in lumea lor si sa ne intoarcem la visul nostru. Doar acela ne va aduce vindecare si pacea de care avem nevoie…